Azi in tren – partea I
Posted by in In trenAzi in tren… doar e duminica. Prietenii stiu de ce. M-am asezat intr-un compartiment alaturi de alti doi tineri, navetisti ce lucrau ca agenti de paza la Bucuresti. Discutau tot felul de subiecte adanci precum nemurirea sufletului si incalzirea globala, adica isi barfeau locul de munca si vecinii, repetand frenetic denumirea argotica a organului masculin de reproducere. Sper ca v-ati prins unde bat. Tinerii astia evident ca erau blatisti, si discutau printre altele si despre ce vor face cand va veni controlorul.
Unul dintre ei, mai rau de gura, facea pe zmeul. Cica el nu ii va da nici un ban controlorului cand va veni, ii va spune ca nu are. Ce ii face… il da jos din tren? Celalalt ar fi vrut sa ii dea bani controlorului, dar asta, zmeul, se batea cu pumnul in piept ca ei doi nu vor plati, ca el e mare si tare si face si drege. Sigur ca da… A venit controlorul si s-a facut mielusel. A vrut el sa zica ceva dar era cat pe aci sa coboare la prima. A scos banii de bilet si nu a mai comentat. Eu, calator legitim, zambeam pe sub mustata…
Toate bune si frumoase pana cand s-a decis unul din ei sa puna muzica. Manele. Cu telefonul, desigur. Lord, kill me now! Am suportat in tacere acordurile melodioase si am descoperit cu acest prilej lucruri noi despre manele:
1. Manelistii simte atata de profund ca ei nu poate sa isi exprime sentimentele prin cuvinte, si se foloseste prin urmare asadar de interjectii: ooooooo, eeeeeeeee, aaaaaaaa si altele de genul. Eu te iubesc, oooooo, imi e dor de tine, eeeeee si tot asa.
2. Cand la manelisti le e dor de consoarta care e plecata in tari straine sa scoata un ban (ne)cinstit, ei asculta manele de dor si de jale. Doar ca putin mai ritmate. Ca daca nu iti vine sa si dai din buric in timp ce versi lacrimi de durere, parca nu are farmec.
Si tocmai cand eram eu in culmea fericirii, Dumnezeu a zis sa imi arate cat de mult ma iubeste El. Vecini noi de compartiment… niste taranci proaste, dintre care una era si tiganca. Avand cate n cojoace pe ele, mai ceva ca baba Dochia, erau in calduri si au deschis usa, ca sa inghet eu. Femei culte si citite, au recunoscut imediat ca acordurile ce se auzea de la telefonul vecinilor nostrii erau melodios cantate de Printesa de Aur. Pai se poate? Am ajuns cu acest prilej la al treilea lucru nou aflat despre manele:
3. Pentru manelisti metalele e de valoare mare care este. Ei este si platina, si aur si argint, ca doar are valoare. Dar tot nu ma fac, ca eu nu sunt doar platina, aur si argint, sunt intreg tabelul periodic! Zi-le tu, Mendeleev, ce valoare am eu? In your face, mother fuckers!
Tot de la o tanti taranca, care era si tiganca pe deasupra, am aflate multe lucruri noi despre tineretul de azi, dare pe care vi le voi povesti totusi cu o alta ocazie! Va divulg doar ca am invatat un cuvant nou de la dumneai. Sau cel putin un sens nou al unui cuvant vechi!
-va urma-
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.


Offfff…. Priveste partea buna…. Cel putin… drumul are o finalitate … placuta
Speram 
PS: >



<
E placuta, asta nu pot nega

Dar ar fi si mai placut sa fie placut si parcursul!
macar ai ajuns la destinatie …. nu mai conteaza cum
daca ar trai antonescu …… ce bine ar fii hehe
Pingback: Azi in tren - partea a II-a | Cedik was here :P