M-am intors acum din oras… am fost sa cumpar martisoare… Chestia asta a devenit un adevarat calvar. Dar nu, nu o sa ma plang de banii pe care trebuie sa ii dai, de drumul pe care trebuie sa il faci. Ar fi o rusine sa fac asa ceva. Doar e 1 martie… fiintele care iti sunt dragi merita si ele macar un martisor amarat, nu?

Pe mine altceva ma deranjeaza, altceva ma scoate din sarite! E vorba de chinul prin care trebuie sa treci sa gasesti niste martisoare de bun gust. Azi, tot orasul e intesat de tarabe la care vand de cele mai multe ori anumiti indivizi. Asta nu ar fi o problema, trebuie sa recunosc. Problema este ca 90% din martisoare sunt kitschoase si de prost gust. Porcarii ieftine de plastic si tinichea. M-am invartit azi prin centru o gramada pana am gasit ceva cat de cat acceptabil. Plus niste ghiocei… Si nici macar nu am luat cine stie ce martisoare, doar vreo 2 au fost mai simpatice si cred ca o sa ii placa unei anumite persoane.

In rest… mai mult maimutoi, tinichele, bibelouri si brelocuri. Ca deh… doar vine 1 martie? Si iar ne-am uitat traditiile… Ar fi trebuit sa oferim maine doar un martisor simbolic, nu cine stie ce martisor impresionant. Ar fi trebuit ca acel martisor sa poata fi purtat in piept dar deh… Lumea in care traim. Am uitat de unde am pornit.

Mi-e si frica sa ma gandesc la ce o sa ma fac de 8 martie