Nimic de vazut aici

Sep

14th

Author: cedik | Files under Uncategorized

Era doar o altă zi de toamnă. Nimic poetic la ea, nimic ieşit din comun. Strada era destul de pustie din cauza vântului rece, copacii erau ca in fiecare an, lipsiţi de metafore şi descrieri artistice, pur şi simplu copaci. Maşini comune, vechile Dacii, mai treceau din când în când pe stradă, dar o făceau într-un asemenea mod încât nu reuşeau să tulbure liniştea plictisitoare din jur, ci doar să o amplifice.

Un trecător banal, cu un chip şters şi obosit, fără trăsături apatice, cu simpla grija a zilei de mâine pe umeri, se grăbea zorit de vântul rece spre casă. Purta nişte haine obişnuite ce nu îl făceau să iasă în evidenţă în nici un fel. Deşi era singura prezenţă umană în acel peisaj normal, se integra perfect în mediul înconjurător.

Nu era o zi propice pentru un scriitor. Nu ar fi găsit nicăieri nici un pic de inspiraţie. Singurele adjective care s-ar fi potrivit unui asemenea peisaj erau cele deja folosite: banal, şters, normal, comun, obişnuit… Rozând creionul între dinţi şi privind în gol pe fereastră nu ai fi ajuns nicăieri.

…………………………………………

Plictiseală… Ce amurg spectaculos? Era doar un soare amărât ce disparea în spatele unor blocuri jegoase, împopoţonate cu rufe puse la uscat. O pisică mai răscolea prin tomberoane, un câine jigărit mai trântea câte un lătrat, o manea ieftină mai răsuna din când în când dintr-una din Daciile ce treceau prin faţa blocului.

Dialog.

Dialog?

-Hei…

-Salut.

-Cum mai merge? Ce mai faci?

-Bine. Tu?

-Tot bine.

-Ok…

…câteva secunde de linişte…

-Poate mai vorbim.

-Sigur, de ce nu?

-Hai ca trebuie să te las. Mai vorbim.

-Baftă.

-Noroc. Ne mai vedem.

Doar două personaje banale. Nu spus nimic cu tensiune în glas, nu au schiţat nici un gest, nimic special la dialogul lor. Numele? Numele nu contează… Un Vasile, un Ion, un George, doar nişte alte feţe din mulţime.

…………………………………………

Începe să plouă. Ploaie normală. Nici prea puternică, nici prea slabă. Nici rece, nici fierbinte. Picăturile nu se lovesc violent de frunzele uscate, stropii nu se zdrobesc de asfalt. Pică şi atât. O ploaie normală ce s-a oprit după doar câteva minute, lăsând în urma ei doar câteva bălţi din care vor bea câinii însetaţi.

Mai trece o maşină, tot Dacie, tot veche, tot rablă. Tot tablă ruginită, tot cauciucuri tocite, tot vopsea murdară. Doar o altă Dacie.

Mă rog… O altă zi banală dintr-o toamnă banală. Nimic artistic.

Undeva, are loc o zi superbă, în care soarele de un roşu aprins incendiază cerul în timp ce se prelinge printre nori iar un glas sugrumat de emoţie spune

„Te iubesc”. Dar nu aici.

Aici e doar o zi normală, dintr-o lume normală.

Nothing to see here…

cedik Says:
September 28th, 2008 at 7:52 pm

Lumea nu poate deveni vesela din senin. Ar fi usor sa ii spui cuiva “Hei, inveseleste-te…” si acea persoana sa isi revina. Oamenii nu ar mai fi tristi atunci.
Cand o persoana e trista trebuie sa incerce sa isi revina singura. Asta nu inseamna ca prietenii ar trebui sa il lase in pace, ci doar sa fie alaturi de el.
Ma rog… sunt multe de spus. O sa scriu ceva pe tema asta, dar nu voi posta acum, ci pe 1 octombrie

Reply - Quote

Ruxx Says:
September 26th, 2008 at 1:54 pm

Ok, cred ca ai dreptate Oricum nu prea am cum sa te contrazic

Yulobo Says:
September 25th, 2008 at 4:14 pm

*Sigh*
Uhm… Anoo… Poate tie ti se pare usor sa spui “hai sa fim veseli”, dar orice-ai spune, iti trebuie un motiv… Si atunci cand iti vine sa dai cu toti de pereti, nu trebuie sa pisezi omul sa fie fericit… ii spui cateva vorbe si-l lasi sa-si revina… Oricum nimeni n-are influenta asupra altuia, decat acel el asupra lui…
Whatever Pana nu-ti dai seama singur ca mergi rau, degeaba iti spun altii povesti Si nu, nu iti dau voie sa ma contrazici

Ruxx Says:
September 24th, 2008 at 10:45 pm

Vreau sa zic ceva si nu stiu ce.
Imi place mult cum scrii, pana acum nu iti descoperisem talentul de scriitor. E bine sa mai schimbi mediul, mai citesti un blog, mai vezi ce mai zice lumea, etc.
Revenind la subiect… super! Scrii atat de natural, simplu si placut… e relaxant sa citesc ceva scris de tine… si deprimant cateodata…
In fine… sa o luam in ordine.
1) Satira la adresa celor pentru care “literatura si arta se reduce la a infrumuseta, exagera si modifica si la a vedea ce nu este acolo…” Eu sunt de parere ca fiecare vede o imagine in felul sau. Poate alta persoana ar fi descris total diferit acelasi peisaj care tie ti se parea monoton. Sunt multi factori care influenteaza perceptia noastra (starea de spirit, caracterul, perioada prin care trecem). Poate altcineva ar fi vazut acea ploaie cu totul altfel, poate altul s-ar fi uitat pe partea cealalta si ar fi vazut soare, poate altul nu vroia sa priveasca pe geam, a inchis ochii si a vaut lumea asa cum o simtea el. Nu stiu cata lume chiar incearca sa “infrumuseteze” ceea ce scrie. Oricum, consider ca este important cum scrii, cat de bine transmiti ceva si nu as pune atat de mult accent pe ce anume descrii. O descriere simpla si necosmetizata, asa cum este a ta, de cele mai multe ori are un impact mai puternic decat prezentarea unui cadru ideal. Concluzia… nu stiu… nu am prea multa logica incat sa am o concluzie…
2)Lumea zicea ca esti trist, si mai vazusem si pe m-a niste posturi mai pesimiste. Cred ca sunt pe dinafara si e cam aiurea ca am picat din Marte asa. Daca nu ai fi specificat ca “textul e scris oarecum la misto”, ti-as fi zis sa fi mai optimist si mai vesel, chiar dca nu ne-ai mai incanta cu astfel de scrieri. Preferam sa citim ceva mai putin bun decat sa stim pe cineva trist, nu?
Iar am ajuns la concluziile are nu exista. Totusi, o intrebare: Esti trist, trist, copile, cum zice lumea sau sunt eu pe alaturi si nu pricep nimic? Hai sa fim toti happy Chiar daca nu avem motive, gasim noi. Ne luam acadele si ne dam pe chestii mai putin profunde. Vreau acadea Vreau sa vad lume happy, gasesc motive pt toata lumea sa fie happy! Iar o iau pe aratura…