Header image

Aceasta poveste

Posted by cedik in aberand cu gratie...

Această poveste nu are loc în altă ţară, în altă lume, în alt univers. Personajele acestei poveşti nu au nume precum Michael, Gerald şi Anthony sau Akami, Myiabi şi Kiara. Nu sunt frumoase, nu au trăsături angelice, puteri magice sau orice altceva ieşit din comun. Aceasta poveste nu are un sfârşit fericit sau unul tragic, nu are un sfârşit spectaculos, nu are un complot construit cu grijă. Această poveste nu are un sfârşit.

Această poveste are două personaje normale, care pot locui în ţara ta, oraşul tău, cartierul tău. Pe băiat îl poate chema ca pe tatăl tău, ca pe fratele tău, ca pe colegul din spate de la care copiezi tema la mate. Pe fată o poate chema ca pe mama ta, ca pe sora ta, ca pe acea prezentatoare TV pe care o admiri. Băiatul poate locui… în apartamentul vecin. Ştii tu, tipul acela misterios pe care îl mai vezi din când în când dimineaţa, care e liniştit, nu face gălăgie, nu are datorii la întreţinere şi care nu crează probleme. Tipul care practic nu există şi e doar un nume pe lista de locatari. Iar fata… fata locuieşte în blocul vecin. Ai vazut-o de două ori pe fereastră când se întorcea seara acasă. Nu ştii nimic despre ea, dacă locuieşte singură sau cu părinţii, dacă are un prieten sau e singură, dacă e o fire veselă sau tristă. Poate fi urată sau frumoasă, poate fi blondă sau şatenă, poate fi brunetă chiar… Nu contează, oricum nu i-ai dat niciodată atenţie.

Poate că între băiat şi fată există ceva sau poate că va exista. Poate că se cunosc, poate că se urăsc… Nu ai de unde să ştii. Oricum nu îţi pasă. Tu ai poveştile tale, mai interesante, mai plăcute, mai pline de viaţă. Această poveste nu are aşa ceva. Aceasta poveste nici măcar nu a început.

Această poveste îşi poate schimba oricând personajele. Poate că băiatul moare, după cum vei află în câteva săptămâni din bârfa a două vecine. Poate că fata moare şi ea sau se căsătoreşte şi se mută. Nu ai de unde să ştii, nu cunoşti personajele.

Poate că locul băiatului va fi luat de băieţelul vecinului de deasupra, bebeluşul care te trezeşte noaptea din somn cu plânsetul lui când îl înjuri printre dinţi şi care te face să zâmbeşti dimineaţa când îl vezi întâmplător în drumul spre şcoală, gângurind încetişor în căruciorul lui. Poate că locul fetei va fi luat de acea femeie nebună care cerşeşte la intersecţie. O ştii prea bine… Acea femeie bătrână, jegoasă şi mereu beată, care îţi provoacă silă şi căreia îi mai laşi din când în când câteva monede rătăcite prin buzunar.

Hei, cine ştie, poate că această poveste va fi consumată de o gaură neagră după cum tot auzi vorbindu-se sau poate că această poveste este de fapt o gaură neagră.

Această poveste nu are nume. Această poveste nu are un sfârşit pentru că nici măcar nu a început. Te aşteaptă pe tine să o descoperi. Dar tu… tu nu o vezi. Tu ai poveştile tale.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

22 Responses

  • Yulobo says:

    Faza cu bebelusul si cersetoarea e… nimerita O__O
    In fine… Aberezi… rau de tot :P [si e prea ciudat :P ]

  • GreenTea says:

    E normal sa nu te intereseze “oala” altuia, din moment ce ai propria ta “oala” care da pe afara de plina. Eu una cand vad batranici, ori batrani care cersesc, chiar si tineri, am un sentiment de vina (desi nu stiu de ce) si ma simt prost de cate ori trec pe langa mine. Imi e atat de rusine de societatea noastra cand ii vad pe unii cum se iau de cersetori, rad ori fac misto, incat am ajuns sa si comentez la astfel de idioti.”Prostul nu e prost destul daca nu e si fudul”.E la moda sa poarte grija altora sau sa faca ura de rasa doar pentru ca tiganca din colt de la flori nu i-a mai dat restul de cinci mii. … ma mir ca in universul meu interior apar din cand in cand teleportari din astea spre realitate, atunci cand nu mai pot rezista sa nu dau o replica … in rest sunt intr-o stare de nepasare aproape nesimtita

  • O sa scriu…asa ca un anti-post cu yulobo..sau un atac la persoana sau cum vrei tu..
    Povestea ta…este interesanta…probabil ca e cel mai ciudata poveste citita de mine…imi aduce aminte…de atatea lucruri din viata mea..incat nu mai inteleg nimic :| .
    Cel mai neinspirat comment , yulobo , cel mai banal comment al meu( nu , nu al tau ! ).
    Poate te chinuiesti sa citesti ceva..si sa intelegi..nu uita , ” nu exista sfarsit , exista doar un nou inceput ” si nu , tu nu esti o exceptie !

  • BlueObelix says:

    Aaa…
    ma simt oarecum vinovat pt acest post .. si stiu eu dc

  • Nunutz says:

    frumoasa poveste… pare a fi spusa de un romancier…uff ai un talent nefiresc la scris…. bravo

  • Necro Kid says:

    Faza cu gaura neagra…EPIC… =))

  • cedik says:

    @Yulobo: Stiu ca aberez… ma mandresc cu asta… Daca nu aberam, nu as mai fi fost eu.
    @Tea: Ideea era alta. O sa o detaliez la sfarsitul comentariului.
    @Tu: Heh, eu stiu cine esti, nu uita ca am acces la o gama larga de IP-uri. Dar nu te voi da de gol ;))
    @BlueObelix: Nu are legatura dar alta data, te rog eu frumos de tot, nu te mai amesteca…
    @Nunutz: Nu, nu e talent… In cel mai fericit caz… e naturalete :-??
    @NecroKid: Hehe, WIN for me

    Anyway… ideea era alta :P Oarecum…
    Nu prea am de gand sa o dezvalui, dar… trebuie sa stii unde sa cauti, nu mereu nevoie sa inventezi si sa te duci peste mari si tari sa descoperi ceva interesant.
    Stiti… era o vorba…
    “You don’t need eyes to see, you need vision”

  • Septy says:

    sa mor io daca am inteles ceva…poate nu m citit cu atentie ???

  • Yulobo says:

    @Tu
    Aham… N-o iau personal .__. Dar nimeni nu e la fel :P Gusturile nu se discuta, God damn it >.<
    @Cedik
    Well… Here, I apologise :P
    >:D<

  • nici nu a trebuit sa incepi povestea ca sa-mi dau seama ca e una buna :))

  • cedik says:

    @Septy: Ce e de inteles? :-?? E doar o poveste…
    @Yulobo: >:D<
    @Under: Deocamdata mi-e frica sa vorbesc cu tine… Inca mai stau cu ochii in 4 dupa faza cu Electrica :-ss

  • miru be says:

    asta e genu’ de aberaţie care ar uimi-o pe profa mea de română.

  • cedik says:

    Profele de romana sunt usor de uimit daca stii cum sa le iei…
    Cred ca singura profa de romana care avea intr-adevar cunostinte in domeniul asta, in sensul ca stia sa vada mai presus de cartile de critica literara, a fost diriginta mea din liceu…

  • miru be says:

    şi profa mea română e la fel.apreciază ideile rostite în cuvinte simple,nu agreează aşa-zisul limbaj pretenţios fără conţinut,dar nu înseamnă că nu încearcă să ne formeze un oarecare vocabular elevat.dumisale i-ar plăcea acestă mică filosofie,fără a fi o profă uşor de impresionat.peee bune.
    şi mie îmi place,în ciuda melancoliei nepotrivite cu blogul tău.m-ai făcut să mă simt egoistă,rea şi nesimţitoare într-un mod atât de frumos,încât am început să mă auto-complimentez pentru aceste ‘calităţi’

  • Ruxx says:

    E prima data cand gasesc ceva “serios” scris de tine. Pana acum am dat doar de parodii, asa ca inca sunt socata. Sunt foarte placut impresionata, scrii foarte bine, natural si original. Nu in minte sa fi mai intalnit ceva pe ideea asta.
    Intr-adevar, lumea e mare si nu dam atentie lucrurilor frumoase care se intampla in jurul nostru atata timp cat nu suntem implicati in mod direct. Nu as vedea asta ca pe un egoism pentru ca nu putem acorda o atentie deosebita oricarui amanunt(din punctul nostru de vedere). Uneori avem senzatia ca nu se intampla alte lucrui decat ceea ce traim noi, avem senzatia ca noi simtim cel mai intens, ca restul lumii nu exista sau ca nu exista alte relatii decat ale noastre. De multe ori uitam de restul lumii, cei cu care nu avem legaturi directe, nici nu ii observam, si asta este valabil pt toata lumea. Daca noua ni se pare ca povestea noastra este cea mai interesanta si ca toti cei pe langa care trecem ne observa, ne retin chipul si ne lasam o amprenta asupra lor, e greu sa admitem ca atunci cand trecem pe langa cineva, acea persoana trece cu privirea prin noi fara a ne observa, fara a-si pune vreo intrebare, fara a fi interesati vre-un pic de persoana noastra. E greu sa acceptam cateodata ca desi noi nu acordam o atentie deosebita fiecarei persoane din jurul nostru, restul persoanelor sunt la fel ca noi, nu ne acorda o importanta deosebita. e frustrant uneori sa realizezi ca nu ai un impact puternic asupra tuturor, ca o persoana care nu te cunoaste nu vede nimic special in ine, ca in fond nu esti mai presus de persoan pe care tu nici macar nu o obsevi pe strada. Lumea va fi mereu aceeasi iar noi vom fi doar o mica parte din poveste, o farama pe care nimeni nu o sa o vada deosebita, toti traim la fel de intens chiar daca pentru noi exista doar povestea noastra, poveste pe care intreaga lume ar trebui sa o stie si sa o admire.
    Cred ca am inceput sa abere… rau de tot… am luat-o pe aratura asa ca ma opresc aici…
    Felicitari pt poveste, m-a impresionat, chiar daca aberatiile mele sunt pe langa… poate intr-un moment de luciditate o sa inteleg mai mult…

  • cedik says:

    @Miru be: Atunci ma bucur pentru tine. O profesoara buna de romana te poate invata foarte mult, nu doar literatura.
    Oricum, mi-am mutat textele melancolice/ciudate de aici in alta parte :D Nu prea e bine sa fac o varza pe blogul asta ca nu e frumos fata de cititori.
    @Ruxx: Scriu multe lucruri serioase doar ca nu le “promovez” la fel… Plus ca blogul asta nu prea s-a vrut serios. Oricum, nu as numi acest text serios. As spune mai degraba ca nu este comic.

  • Luciana says:

    Si aceasta poveste nu va incepe niciodata, pentru ca ea incepe, de fapt, in fiecare zi pentru unii dintre noi si se termina tot atunci pentru altii. Pentru ca povestea este intotdeauna aceeasi. Doar ca, din cand in cand, se plictiseste si imbraca alte haine, are o alta voce, isi schimba culoarea ochilor. Poate adresa, sau poate sexul sau mai stiu eu ce tipuri de deghizari ii mai debiteaza mintea.

  • cedik says:

    …sau poate ca povestea nu exista pana la urma.
    Pana la urma, ca sa fie o poveste are nevoie de cititori si de unul sau mai multi autori, ori aceasta poveste nu are decat personajele…

  • Luciana says:

    Si nu joaca oare personajele rol de autor si cititor/ ascultator simultan? Pana la urma, ce sunt eu atunci cand imi decid actiunile viitoare? Sau poate cand le analizez pe cele trecute?

  • cedik says:

    Poate ca traim intr-o poveste dintr-o alta poveste dintr-o alta poveste dintr-o alta poveste… Si acum autorul se uita la noi si rade de cat de nestiutori suntem si de cum credem ca ne controlam singuri actiunile. In momentul acesta sta si scrie pe hartie “mainile sale zburau pe tastatura si pe ecran aparu treptat urmatorul text: “Poate ca traim intr-o poveste dintr-o alta poveste dintr-o alta poveste dintr-o alta poveste… Si acum autorul se uita la noi si rade de cat de nestiutori suntem si de cum credem ca ne controlam singuri actiunile. In momentul acesta sta si scrie pe hartie”“…

  • Luciana says:

    :)) . Oricum ar fi, tot la ideea ca povestea EXISTA ajugem. Fie ca e un autor care vine din exterior [ca, de pilda, zeitatea ale carui maini zboara pe tastatura si scriu un text sau altul :> ] sau ca suntem autorii propriilor povesti.

  • cedik says:

    Habar nu am…
    Oricum, indiferent de cine ar scrie povestea… nu-mi place ce a iesit.
    Cred ca o sa cumpar alta carte, una cu happy ending.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>