"For a moment, nothing happened. Then, after a second or so, nothing continued to happen."E o melodie care spune „Wake me up when september ends”. Ei bine, septembrie s-a sfârşit… În sfârşit.
A fost o lună îngrozitoare. Psihicul meu nu a trecut în toata viaţa lui prin câte a trecut luna asta. Sunt părţi din mine care au murit definitiv, unele bune, altele rele… Pot sta azi şi să privesc în urmă şi să îmi dau seama cât de orb am fost, câte greşeli am făcut. Pot sta şi privi trecutul cu ochi limpezi, ca şi cum aş fi fost orbit până acum …
Aş vrea să pot spune că toate problemele mele au fost cauzate de ce s-a întâmplat la începutul lunii dar nu e aşa… Realitatea e ca aveam deja alte probleme pe care nu fusesem în stare să le văd până atunci, probleme care mă izbesc acum şi pe care încerc să le rezolv…
Cred că ar trebui să-i mulţumesc ei… fără acel şoc nu aş fi ajuns niciodată să realizez ce se întâmplă cu mine. De aproape acum doi ani… când a început tot… am început încet să mă schimb şi abia acum realizez că devenisem exact ceea ce uram eu mai mult. Nu ştiu… în ultima vreme am fost foarte confuz, nu mai înţeleg multe lucruri în momentul asta. Mi-ar plăcea să spun că odată cu luna septembrie s-au terminat şi problemele mele dar adevărul e ca de-abia acum începe greul.
Am pierdut tot ceea ce puteam să pierd luna asta. Mulţi nu vor înţelege asta. De fapt, nici nu cred că va înţelege cineva. M-am ales totuşi cu un lucru… o viziune mai clară. Poate că acum am acea înţelepciune şi maturitate pe care ar fi trebuit să o am… nu ştiu. E ciudat că o persoană ca mine nu a avut nici un pic de maturitate emoţională deşi e bine că am început să o capăt acum.
Nu mai contează…
Contează că am realizat în sfârşit cine sunt eu.
Contează că am încetat să fug de sentimentele mele.
Contează că am descoperit prieteni adevăraţi.
Contează că am reînceput să desenez după o pauză de aproape un an jumate. Iar asta înseamnă enorm de mult pentru mine ţinând cont că desenul era odată viaţa mea şi că nici acum nu am înţeles cum de nu am mai putut din senin să nu mai desenez.
Contează că am aflat ceea ce vreau cu adevărat.
Contează că ştiu cine sunt şi ce vreau să fiu. Contează că ştiu unde am greşit de la început… de acum doi ani… şi contează că nu îmi voi mai repeta greşelile… Restul, mai târziu.
Oricum ar fi, e ultimul post cu caracter personal de pe acest blog (ok, cu excepţia celor în care povestesc ceva 
)
La revedere, septembrie! Mi-ar plăcea să îmi spun că o să îmi lipseşti, dar nu e aşa…
Loading ...
October 11th, 2008 at 7:55 am
Bine spus, Necro Kid
xD
October 7th, 2008 at 10:44 pm
De aia am spus ca nu ii pierzi nici daca vrei, ca ne tinem scai de tine orice ai face sau ai zice.
Get used to it. XD We care pentru ca esti unul de-al nostru. That’s all. 
October 7th, 2008 at 9:16 pm
@Miru be: Nu chiar… am facut ceva similar. Plus ca ma manifest in alte feluri acum…
Sunt o fire mai singuratica.
Dupa cum am spus, am reinceput sa desenez si sa scriu. Sa scriu la modul serios adica.
@Necro: I really don’t care about friends that much…
Nu ma intelege gresit, imi apreciez prietenii si tin la ei dar… sa zicem doar ca m-am invatat minte si nu o sa ma mai bazez pe nimeni in afara de mine.
@Iusty: Poate ca ai dreptate… dar depinde si de cat de mult insemnau pentru mine lucrurile pe care le-am pierdut…
October 7th, 2008 at 1:50 am
,,Maturitatea” nu-i mereu un lucru bun, depinde cum e înţeleasă.
Cel puţin cred că-i primul 
Also, let me be the first to notice your first post with diacritics
Anyway, despre ce zici, probabil ţi s-a mai zis, dar n-ai pierdut aşa mult pe cît crezi. De altfel, probabil în jur de maxim 20% dacă e s-o iei la modul pesimist, dar erau altele mult mai nasoale de pierdut. And like Necro says, you’ll always have your friends
October 4th, 2008 at 11:37 pm
Baka, u still have friends pe care nu o sa ii pierzi nici daca vrei tu.
October 3rd, 2008 at 7:37 pm
iupiii!eroul central a trecut prin mai multe încercări,exponenţe existenţiale şi alte faze şucare şi s-a iniţiat!grozav-şi cum de nu mi-am dat seama!-melodia ţi se potriveşte de minune.eu dacă aş fi fost în locul tău mi-aş fi făcut un jurnal,dar cum spui că ăsta e ultimul post ‘personal’…nu putem decât să sperăm că după asta Prâslea va fi în stare să-şi conducă cu abilitate împărăţia blog.cedik.info.
October 3rd, 2008 at 6:07 pm
@Mina: Eu nu am avut nici o astfel de criza pana acum si aceasta probabil ca va fi si ultima
Sunt totusi anumite parti din mine care nu se vor schimba si le cunosc asa ca sunt sigur ca nu o sa mai trec prin ce trec acum… dar trebuie mai intai sa trec peste asta.
![:-\](http://blog.cedik.info/wp-content/plugins/ym_smilies/images/yahoo_question.gif ":-\")
”
Orice cuvant spus are o valoare atata vreme cat e spus din inima si e sincer deci nu iti face griji!
Iti multumesc pentru urari
@Majin: De fapt, era oarecum invers dar nu mai conteaza!
O sa beau si eu ceva in cinstea ta, tot un pepsi, ca vodca nu am baut si nici nu voi bea vreodata
@Yulobo: Multumesc, dar sa stii ca scoala nu e un chin chiar atat de mare
Eu chiar ma bucur ca a inceput
October 2nd, 2008 at 7:52 pm
Cand am citit postul m-a luat rasul de maini
Jeez, ma gandeam la mine 
In fine, alta-i problema… Exact ce am spus eu: Pana nu iti dai seama singur ca te duci la vale, degeaba iti spun ceilalti povesti 
A inceput scoala, a inceput chinul 
Si acasa, si la scoala… Eh, momentan chiar nu am pus punctul pe i sa aflu de ce nu ma pot opri, dar… Stiu cel putin ce m-a determinat sa devin asa 
Welcome back, real Cedik
Si crede-ma, poate nu crezi, dar… Am trecut si eu prin clipe de cosmar
Eh, asta este… Fiecare cu ghinionul lui
October 2nd, 2008 at 5:32 pm
aha…deci ai realizat ca o dadeai in emo si acu` vrei sa revii la realitate ?
bun bulane ! beau un pepsi pt tine 
- quitin` za magic elixir knowed as vodka is hard work man ! -
ja ~
October 2nd, 2008 at 6:49 am
stii… toti ajungeam intrun punct in care simtim ca totul o ia la vale. se spune ca omul are 3 mari crize de personalitate in viata lui: una la 15 16 ani, alta la 20 21 de ani, iar cealalta la 25 26 de ani… nuti fa griji… eu te inteleg si multi altii probabil..
cat despre faptul ca ai devenit ceea ce tu urai mai tare - uneori ne privim in oglinda si nu stim cine mai suntem… asta am simtit-o fiecare pe pielea lui…
nu stiu ce valoare au cuvintele ce leam scris, dar am incercat si eu
sper sa fii ok… eu iti urez bafta si ai grija de tine… urmeaza o perioada grea pentru toti…
bye bye