Header image

Parada modei

Posted by cedik in aberand cu gratie...

Mă uit de multe ori la oamenii din jurul meu şi încerc să îi analizez pe măsură ce merg pe stradă. Cel mai mult mă intrigă modul în care se îmbracă.

O frizură plină de gel sau fixativ, ochelari de soare, haine după ultima modă, pantofi sau adidaşi de firmă, bijuterii sau accesorii care sunt scoase în evidenţă… Toate acestea sunt menite să genereze încredere în sine. Ai toate acele lucruri şi esti încrezător. Arăţi bine, eşti atractiv. Lanţul gros de la gâtul tău spune că ai bani, geaca de firmă spune că ai stil. Lucruri valabile atât pentru băieţi cât şi pentru fete. În principiu, desigur.

Şi stau uneori şi mă gândesc… Cum ar fi să fi atras de o astfel de persoană? De altfel, toţi actorii, toate celebrităţile şi toate personajele care ies în evidenţă prin înfăţişare… Cum ar fi să fii atras de unul ca ei?

Le torni o găleată de apă în cap şi le strici coafura şi le ştergi machiajul. Le dai jos hainele scumpe şi frumoase şi îi laşi goi. Nu, nu vă gândiţi la prostii. Totuşi, în acel moment, cu ce mai este acea persoană specială? Cu ce rămâne când dai la o parte aparenţa? Ma gândesc cum ar fi să încep o conversaţie cu o astfel de persoană… ce mi-ar spune? Ar mai avea încredere în sine odată ce este lipsită de tot? Ar avea curajul să mă privească în ochi sau ar sta cu capul plecat odată ce nu ar mai avea nimic din acele lucruri care îl fac special?

Mă gândeam azi când mergeam pe stradă (gândesc prea mult pentru binele meu, ştiu) la toţi acei tineri şi la toate acele persoane din jurul meu, atât de preocupate de aparenţe. Mă gândeam la cum încearcă toţi să se facă remarcaţi şi m-a lovit o idee trăznită. Cum ar fi să ne putem arăta creierele? Să merg pe stradă cu creierul la iveală, încercând să ies în evidenţă prin ceea ce gândesc. Ar fi ceva, nu?

În loc de haine de modă, în loc de machiaj, în loc de un chip plăcut, ne-am scoate creierul la defilat şi aşa cum unii se mândresc acum cu hainele lor D&G aşa s-ar mândri şi alţii cu creierele şi gândurile lor.

Ecuaţii, integrale şi derivate… wow, acela este sigur un creier de matematician. Un chimist ar afişa cu mândrie cunoştinţele sale legate de molecule şi formule, un fizician ne-ar uimi cu tot felul de simboluri greceşti îmbinate cu misteriosul limbaj al matematicii.

În această nouă lume pictorii ar avea probabil cele mai colorate minţi. De fapt, artiştii le-ar avea în general. Iar poeţii şi filozofii ar ieşi cel mai mult în evidenţă şi ar păşi cu mândrie în timp ce oamenii de rând de pe stradă, cu gânduri mărunte şi simple, le-ar admira uimiţi gândurile, gânduri ciudate pentru ei precum „sunetul culorilor, vocea tăcutului, plăcerea din spatele nimicului, absolutul inexistent” sau alte lucruri abstracte. De fapt, cu riscul de a fi înjurat de mult, probabil că artiştii ar încercă să iasă cât mai mult în faţă şi să şocheze prin gândurile lor ciudate şi ar încerca să inventeze tot felul de concepte ciudate şi fără sens, doar pentru a şoca. Ar pune într-o pălărie cuvinte trăznite sau pompoase după care le-ar extrage şi le-ar gândi în acea ordine aleatorie. Astfel, cu toţii ar fi surprinşi de uimitoarele lor gânduri chiar dacă nu ar însemna nimic anume.

Desigur, cu toţii am încercă să ne scoatem în faţă cele mai profunde şi mai impresionante gânduri, să ne putem făli cu inteligenţa şi capacitatea noastră de a filozofa. Bineînţeles, ar apărea şi plagiatori, D&G-iştii viitorului. Cu gânduri luate din Cioran, Eliade, Aristotel, Platon sau Nietzsche, Armanii si Versace-ii noii lumi, ar încerca să uimească lumea pe stradă cu gândurile lor. Bineînţeles, proştii viitorului care sunt şi proştii de azi, vor rămâne uimiţi şi vor spune „Oau…!!!”. Ce să zic…

Cei mai frustraţi vor fi cei cu creierul mic. Probabil că asemenea culturiştilor de azi vor încerca să îl dezvolte.

„Mergem azi la sală să ne antrenăm?”

„Mergem, cum să nu, că vine marea şi trebuie să avem cu ce să impresionăm fetele pe plajă.”

Şi s-ar duce frumos la sala de lectură şi ar începe să înveţe poezii pe de rost.

„Încă un vers, hai că poţi… „ după care şi-ar admira creierele mărite în oglindă, în timp ce şi-ar flexa şi încorda circumvoluţiunile.

Probabil că ar apărea şi implanturi cu silicon în creier, pentru a le mări pe cale artificială. Sau tatuaje pe creier, menite să compenseze lipsa gândurilor. Când vezi un dragon pe un creier, nu te mai gândeşti şi dacă acolo sunt sau nu gânduri.

Eu aş fi la fel de nepăsător cum sunt şi acum. Aş merge pe stradă cu gândurile mele haotice şi nepieptănate şi nu mi-ar păsa ce crede lumea de creierul meu. Oricum, la ce haos şi dezordine e în mintea mea nici măcar nu ar avea rost să încerc.

Ştiţi… dacă stau bine să mă gândesc, o astfel de lume nu ar fi cu mult diferită de cea de azi. Practic, am fi la fel de ignoranţi.

Dar dacă ne-am putea arăta inimile? Chiar nu vrea să ştiu cum ar arăta a mea acum… Uneori chiar că gândesc prea mult pentru binele meu.

Poate că era bine dacă m-aş fi rezumat la haine de modă…

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

16 Responses

  • ady_x says:

    Eh…, este o vârstă când omul e preocupat de tot ce zic cei din jur, să arate cât mai bine and stuff… e ciudat dar ăsta e ciclul vieţii şi n-ai ce-i face :-?? plus că, prima impresie contează, mulţi oameni au un suflet mare şi sunt oameni de treabă dar unii nu-şi dau seama din cauza înfăţişării lor or smth.. anyway, viaţa asta e ciudată :-?? şi eu am 14 ani şi.. e una din perioadele alea mai grele, you know.. şi eu îmi fac freză şi dastea :-?? mă întreb dacă o să fie aşa toată viaţa..

  • cedik says:

    Nu asta e faza…
    Toti ne preocupam de modul in care aratam, e si normal…
    Ideea e alta

  • Yulobo says:

    Ideea e ca daca-i lasi fara bani, ajung un mare nimic… teoretic :P
    Dar in fine ;)) Ideea cu creierele e … ciudata :| cum doamne, sa-mi expun creierul? >.< Oo, da, sa o mai vad si pe asta =))
    Dar cea cu inimile e geniala 8-> Chiar as vrea sa vada si altii cate nutresc in mine :-? Sau ar fi mai bine sa nu vada :P

  • ady_x says:

    Ne punem borcane dalea în cap să nu poată atinge oricine creierele.. le expunem pe stradă :)

  • Mina says:

    bun foarte interesant ai spus… asha e constructia omului sa arate ce are… si oricum ar fi (ca sunt haine sau inteligenta) pana la urma el tot va fi tentat sa fie grandoman sa se bata cu caramida in piept cu ce are el.

    mai demult mam gandit si eu la o faza gen asta… adica am analizat putin situatia… la concluzia la care am ajuns… a fost cam trista. de ce? ptr ca toti ne zbatem in ziua de azi ptr recunoasterea celorlalti. exista categoria de jos, a oamenilor care sunt preocupati numai de aspectul fizic, cei care nu au nici o alta valoare fie ea spirituala sau culturala. apoi mai e categoria care impresioneaza prin capacitatea lor intelectuala. am intalnit persoane inteligente care cand deschideau gura imi venea sa ma bag sub masa. in timp, am invatat ca nu e chiar asha si totul e doar ptr ai face pe ceilalti sa se simta inferiori ptr a ne ridica noi. am avut intrun timp o prietena care imi povestea de viata ei de liceu, cat de funny a fost si cate experiente extrascoalre a avut. si ma uitam surprinsa si cu o oarecare dezamagire ca eu parca nu simteam asha. apoi o alta perioada am petrecuto impreuna din cauza sesiunii (poveste lunga) si cand povestea la altii cate am facut, eu ramaneam /:) wtf!
    de fapt se mintea singura… asta e toata chestia… oamenii se mint singuri ptr a umple golurile interioare! asta e viata. eu incet incet am invatat sa nu mai fac asta, ptr ca probabil si eu am facuto ca noi toti. nu mam nascut invatata! ASTA E! am invatat sa ma apreciez pe mine ptr ceea ce sunt, si sa vad adevarata valoare a celorlalti, desi inca mie greu si acum invat…

    cat despre faza cu inimile… off… nar mai fi bunatatea pura probabil ci ar fi fatarnicia sa vada lumea cat bine faci… chiar si acolo sar ajuunge in acelasi punct… sau poate ca nam mai vedea inimi curate… ptr ca toate se manjesc cu timpul, toate ajung negre daca nu ai grija.

    hai ca mam lalait si am batut campii aiurea :)) lol..

  • Necro Kid says:

    Ideea e cumva in ultimul rand? xP

  • djaly says:

    Interesanta idee.. :-? Mi-ar placea sa-mi vina si mie idei din astea in timp ce ma plimb pe strada :P ;))

    Anyways…here’s my 2 cents:
    First one off, nu mai spune ca gandesti prea mult pentru binele tau. Nimeni nu gandeste ‘prea mult’ sau din contra, ‘prea putin’. Gandesti exact atat cat trebuie. :D Daca ar fi prea mult sau prea putin, nu te-ar mai defini pe tine ca persoana. Simplul fapt ca tu esti asa cum esti, cu tot ceea ce te caracterizeaza ca persoana unica si individuala, dovedeste clar ca gandesti exact atat cat sa fii tu.

    Okay, I’m not sure if that made much sense -if any at all- but I swear it sounded perfectly right in my head. :P

    And secondly…ziceai tu p-acolo la un moment dat ca “o astfel de lume nu ar fi cu mult diferită de cea de azi.” Ei bine, mie mi se pare perfect normal ca asa sa ajunga sa fie lucrurile, chiar si intr-o lume imaginara ca cea la care te-ai gandit tu. De ce? Pentru simplul fapt ca tot ceea ce expunem lumii inconjuratoare, deci tot ceea ce supunem analizei si implicit, criticii oamenilor, ajunge, mai devreme sau mai tarziu, motiv de mandrie. Vezi cazul hainelor de firma, aurului expus ostentativ, ca sa citez cateva exemple mentionate si de tine – in general, cazul oricarui simbol al bunastarii materiale, in orice forma ar veni. Se aplica? Bineinteles. Cum poti cel mai bine sa arati oamenilor din jurul tau cat de avut esti, cat de bine esti intretinut, decat purtand clar la vedere cat mai multe din ‘roadele’ banilor pe care ii detii?
    Acelasi lucru se intampla si in lumea imaginata de tine. Daca in loc de bunuri materiale, creierele ar deveni modul preferat de a caracteriza oamenii, neindoit ca si ele ar ajunge, mai devreme sau mai tarziu, obiect de lauda, si nu in ultimul rand, motiv de invidie. Ipotetic vorbind, bineinteles.

    La fel cred ca s-ar intampla si in cazul in care ne-am putea arata inimile. La inceput poate ca ar fi ceva nou, inedit, poate chiar benefic, atat noua ca si indivizi, cat si societatii (probabil). Insa in cele din urma si inimile noastre vor ajunge sa fie degradate, murdarite, pangarite de nevoia, sau mai bine zis dorinta noastra nesatula de a ne mandri, de a ne lauda cu orice in fata semenilor nostri, fie cu aspectul fizic, intelectul, mergand pana la ceva atat de intim si de fragil cum sunt inimile noastre.

    Asa ca eu as zice sa nici nu incercam sa ne imaginam o astfel de lume. Nu merita. Inimile noastre as trebui sa ramana ascunse, ferite de lume, in siguranta.
    Curate.

    sorry for the mile-long reply. mi-au luat-o degetele inainte si n-am mai putut tine pasul. =D
    Gomen! ^_^”

  • Yulobo says:

    ;)) Dupa ce am citit comm-ul lui djaly, mai ales asta [“Inimile noastre as trebui sa ramana ascunse…” and so on xD], 8-> He, he… Intr-adevar, o inima e doar a ta si se intra greu la ea :-" sau chiar deloc daca stiu sa ma comport [si cam stiu ._.’] :))
    Btw, ady, borcanele alea… *cough* daca se sparg, cum le punem la loc? xP

  • djaly says:

    oops :"> acum am observat typo-ul :-S hehe..sorry ’bout that.
    correct version: “ar trebui”. :D

    and hey, you rhymed. :P :))

  • asiiks says:

    mie mama mereu mi-a zis ca nu stiu sa ma imbrac…dar din moment ce nu ies dezbracata pe strada, inseamna ca stiu:)) ..eu am stilul meu, foarte simplu si negru…dar ma simt bine in el si atat ma intereseaza…cat despre creiere, al meu ar fi cam imprastiat:)) …iar blondele, in loc de implanturi cu silicon, si-ar face implanturi cu neuroni, bineinteles ca fiecare la locul lui:)) (nu doar blondele, doar ca am eu ceva cu unele dintre ele)…iar inima, e mai bine sa ramana ascunsa..

  • cedik says:

    @Yulobo: Nu e neaparat vorba de expus creierele… of.. uneori trebuie sa citesti printre randuri ca sa intelegi pentru ca altfel nu vezi adevaratul mesaj.
    @Ady: La fel… uneori iei lucrurile prea in serios.
    @Mina: Intr-un fel e normal sa te zbati pentru recunoasterea altora pentru ca traim totusi intr-o societate, alaturi de alti oameni. E oarecum in natura noastra sa cautam recunoasterea altora. Problemele apar insa atunci cand o cauti prin moduri gresite sau cand nu iti scoti in evidenta valoarea ci alte .. *coughs* calitati. E cam greu sa imi exprim gandurile dar… ar trebui sa incerci sa te faci apreciat pentru ceea ce esti si pentru ceea ce gandesti pentru ca restul aprecierilor sunt false. Nu esti tu apreciat, sunt apreciate hainele tale, cunostintele tale… ori eu unul vreau sa fiu apreciat ca un tot, pentru tot ceea ce sunt…
    Nu m-ar incalzi cu nimic sa fiu apreciat pentru ceva ce as copia sau prelua de altii pentru ca nu eu as fi cel care e apreciat de fapt…
    @Djaly: Tu ai reusit sa captezi foarte bine esenta si sa intelegi ce am scris :))
    La inimi insa… nu stiu… e cam greu sa falsifici ce simti, mai ales cand cineva ti-ar putea vedea in inima… Probabil ca cele mai multe ar fi seci… reci… sau goale..
    @Asiiks: Stilul meu tot cam asa este… predomina negrul si culorile inchise in general, si e foarte simplu :D
    Oricum, in general ma imbrac dupa regula “ce nu e mototolit si nu pute din sifonier” :))

  • djaly says:

    wow…pe mine ma uimeste simplul fapt ca cineva chiar a inteles ce am zis eu pe acolo :)) :D uneori mai am tendinta sa incep sa aberez si atunci deraiez serios de la subiect.. :">

    aaanyways… :D
    Stiti la ce mi-a zburat mie gandul acum doua secunde, recitind ce s-a mai scris pe aici? La povestea aceea veche, pe care probabil ca deja ati primit-o cu totii ca spam pe mail, cea cu tanarul care se lauda cu inima sa intreaga si frumoasa si batranul a carui inima era compusa din multe bucati inegale ca marime si culoare, bucati care apartineau inimilor tuturor celor pe care el i-a iubit si carora le-a daruit la schimb parti din inima sa. De aceea aceasta nu mai era intreaga, si poate nici foarte aspectuoasa, insa era infinit mai pretioasa decat cea a tanarului, intrucat ea cuprindea in componenta sa parti din toate inimile pe care batranul le iubise si care il iubisera si ele, la randul lor, spre deosebire de inima care nu cunoscuse vreodata o asemenea experienta.

    Daca am le-am putea vedea, ma intreb la cati dintre noi am descoperi inimi intregi….

  • Mitzuke says:

    @Cedik :Textul asta m-a impresionat intr-un mod profund ….mai ales ca e adevarat.Asa cum ai zis,ar fi acelasi lucru daca ni s-ar vedea creierele.S-ar ajunge la niste lucruri total absurde cum ar fi chiar implantul de neuroni sau naiba stie ce..ceva ce intr-un final ne-ar putea distruge mintea.In legatura cu inimile…nu e o idee asa de buna.Atunci fiecare om de pe strada ar putea vedea ce simti,cat de las esti sau cat macho te crezi.[desi asta s-ar vedea si prin hainele pe care le porti.]
    Cateodata ma intreb daca nu ar fi fost mai bine sa ramanem la stadiul de oameni aproape primitivi,sa purtam niste carpe dar sa stim cum este sa iubim,sa daruim…sa stim sa fim oameni,nu corcituri.

    @djaly: Oh,probabil foarte multi.In zilele astea nu mai exista iubirea adevarata,avand in vedere ca pustoaicele cu aere de vedeta au iubiti si de la 10 ani..

  • Joey says:

    Ai o imaginatie…..fara cuvinte. Bravo! :D

  • cedik says:

    @Joey: Multumesc!
    @Mitzuke si Djaly: Imi cer scuze ca nu va raspund, sunt prea obosit sa dezvolt subiectul la ora asta :(

  • Hiyono says:

    Din pacate ceea ce ai scris mai sus e adevarat.Mergi pe strada si vezi tot felul de cocalari imbracati dupa ultima moda,cu lanturi groase frizuri ca si creasta de cocos si cu telefoanele date la maxim.Ei pun accent dupa cum arata,nu dupa felul de a fii,gandi si ce simti.Probabil ptr ei e mai bine sa iese cu cineva undeva doar daca arata bine imbracat si chesti dinastea,nu dupa cum gandeste si dupa ce simte.Lucrul asta s eintampla si in viata reala,imi vad colegii cum pun accent pe un comportament dinacela mai smecheros si pe haine de ultima moda sau “clasa”.Ii ignora pe ceilalti doar ptr ca nu sunt la fel de “cool” ca si ei,ca nu se imbraca la fe ca si ei sau chestii dinastea,care dor.Credeti-ma ca traiesc asta pe propria experienta.Eu sincera sa fiu mai bine prefer stilul de a ma imbraca in culori mai inchise sau asortate cu negru,mi se pare mult mai simplu si mai comod.As prefera si hainele mai vechi decat pe cele noi,ptr ca mi se par mai comode.Nu e neaparat sa te imbraci dupa ultima moda,conteaza sa te imbraci cat mai comod.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>