Header image

Depresia mea si cu mine

Posted by cedik in aberand cu gratie...

Eu şi depresia mea ne urâm reciproc sau cel puţin aşa cred. Eu ştiu sigur că o urăsc, aş zice că e destul de evident, iar ea probabil că mă uraşte la rândul ei, altfel nu m-ar fi făcut să mă simt aşa. Cu toate acestea suntem prieteni destul de buni, doar ne ştim de ceva vreme. Şi deh, oricât de mult ai urî o persoană sau un lucru, în momentul în care interacţionaţi zilnic se naşte un fel de sentiment de camaraderie. Până la urmă şi depresia mea are de-a face cu aceleaşi rahaturi ca şi mine în fiecare zi. Plus că m-a şi învăţat multe lucruri, cum ar fi …hmm, mai bine ţin această parte secret. Nu am chef să mă acuze depresia mea că sunt foarte vorbăreţ.

Depresia mea şi cu mine împărţim aceaşi persoană. Pe mine. Doar că nu mereu.

Avem un orar similar dar nu identic. De multe ori adoarme odată cu mine şi se trezeşte odată cu mine. Atunci poate fi destul de neplăcut… Mă trezesc, o simt acolo, şi-îmi vine să‑i spun pe un ton acru: „Tot aici eşti?”

„Da, tot aici sunt, dragule”, probabil că mi-ar răspunde ea pe un ton sarcastic. E foarte saracastică depresia mea şi se cam ia şi la mine. De altfel, am observat că începem să ne copiem din gesturi şi expresii. Poate că e un semn că începem să devenim una şi aceaşi persoană dar nu am de unde ştii.

Depresia mea e foarte urâtă. Urâtă cu crăci aş putea spune, folosind un limbaj mai colorat. Mă enervează teribil să o văd în oglindă zilnic, urâţindu-mi trăsăturile. Mă duc dimineaţa să mă spăl pe ochi şi ea e acolo, în amărăciunea din „zâmbetul” sau mai bine zis grimasa mea, în tristeţea din ochii mei, în trăsăturile palide şi obosite. Mda…

„Tot aici eşti?”

„Tot aici sunt, dragul meu”

„Credeam că poate ai plecat…”

“Nu, dragule! Eu nu te voi părăsi niciodată”

Mai rău e că mă urmăreşte până şi în poze. E cam obsedată de mine tipa. Oricum, nu mai fac poze. Mi-e de-ajuns că o văd de fiecare dată în oglindă, nu am chef să o mai şi imortalizez. Nu ştiu… cum ar fi ca la bătrâneţe să stau alături de depresia mea, bătrâni amândoi, şi să privim nostalgici pozele. „Erai aşa frumoasă în tinereţe, draga mea…”. Mai degrabă aş fi un moş morocănos care şi-ar urmări depresia invizibilă încercând să o vâneze cu bastonul „Unde te-ai dus, hir’ai tu să hii… Nu vrei să pleci, ai?”

Oh shit… cred ca tocmai mi-am văzut viitorul.

Eh… eu şi depresia mea. Ce figuri suntem amândoi. Poate că facem totuşi un cuplu drăguţ, nu-i aşa, dragă?

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

23 Responses

  • Acrono says:

    Da tu ai avut pe bune o depresie ? :|
    E naspa sa ai depresii ? :|

  • Nunutz says:

    Foarte naspa! Crede-ma ca si eu am trecut prin asta! Exact acelasi lucru ca si cedik, dar totul a fost mai bine pe urma! Incearca sa vezi viata cu alti ochi, unii pe care depresia sa nu-i ajunga… ochii celor din jurul tau care te iubesc!

  • Mina says:

    oooo da si acum vine marea °filozoafa° lol

    off… e interesant ca poti faceglume pe seama acestor faze… e bine ca mai ai simtul umorului… ;)

    <>
    lol… asta da… asta chiar am simtito intro perioada in fiecare dimineata… dimineata era cel mai al dracu moment din zi. mai era si cand ma punea sa dorm… dar dimineata… auch!

    <>
    ooo da… nu pe bune acum… iti ia stralucirea din ochi, te face sa te simti ciudat, si nu mai radiezi…

    <>
    Sfatul meu: ai grija ca “masca” sa nu se contopeasca cu fata… va fi un efort mult mai mare sa o dai jos decat sa o alungi acum… ;) stiu ca nu e usor, dar iti va fi mult mai greu mai incolo…

  • Yulobo says:

    Stii ca am exact doua intrebari? .__.’
    Prima si ultima aici, acum :))
    Cand a fost ultima data cand ai mers la biserica?
    Si un mic sfat: Schimba muzica… Asculta doar o saptamana dance/ house, dar nu rock, metal and all that :P Si daca se poate, 1 sapt fara comp >.< La mine asa a functionat ^^” Dar poate nu ar fi rau sa spui ceva cuiva… I mean… Ya know Johnny :-s Cat s-a chinuit datorita mie ^:)^ Si tot lui i-am spus prima *sigh* nu mamei, nu tatei … heh, nu prea sunt in regula, stiu :))
    Aham… Sa fiu in tema cu postul
    “Dragul meu, voi pleca atunci cand ma vei alunga din inima. Pana atunci, voi sta si voi profita de fiecare ocazie, lucru care se intampla cam des.”
    Heh, uite, ca sa nu te superi, nu voi avea am doilea comm decat daca simt ca trebuie neaparat ^^

  • ToRnAdO says:

    LoL…yulobo…depresia nu are legatura cu muzica…sunt doua lucruri complet diferite…
    Flaw…depresia se plictiseste…repede…si pleaca…doar..nu o mai baga in seama…

  • cedik says:

    @Acrono: Lol, am avut si am de aproape 2 ani, dar nu asta era ideea :))
    @Nunutz: Acum eram mai mult sarcastic. Textul de fata nu era chiar atat de depresiv… Dupa o vreme, privesti lucrurile cu alti ochi.
    @Mina: Sarcasmul nu e chiar o gluma, dar e pe aproape ;))
    Cel putin eu asta am vrut sa fiu… sarcastic.
    De contopit nu e vorba… Sau nu in sensul ala. Am realizat deja ca anumite lucruri fac parte din mine.
    Oricum, postul asta chiar nu avea un caracter personal. Era drept ca e bazat pe propria mea experienta dar e totusi un post imaginar si sarcastic.
    @Yulobo: 1.Nu mai tin minte!
    2. Nu.
    Eu nu renunt la muzica :)
    @Tornado: Repet… nu e chiar un post personal… Oricum nu ar fi prima data cand am de-a face cu asa ceva :P

  • Mina says:

    eu sunt de acord cu Yulodo… conteaza orice amanunt, inclusiv muzica. mesajul trnsmis aia afecteaza. cum a zis si yulodo, asc house. orice nu are un mesaj profund care sa te faca ganditor sau serios. in perioade ca astea trebuie sa fii cat mai vesel.

    iar depresia nu se plictiseste – ea sta atata timp cat o gazduiesti. trebuie sa o dai afara, sa o alungi. ;)

  • E extrem de urat daca nu stii sa ai grija de ea. Se razvrateste… Desigur, intre noi, depresivii *nudges.winkes*, putem sa consideram depresiile ori neveste ori animale de casa. Ma rog, big difference :-j Eu pe a mea, de exemplu, mi-am facut-o amanta. Ne-o tragem periodic… pentru ca deh, ea e curva, eu devin. Motto in viata :)) Interesanta idee, Bogdan…

  • Necro Kid says:

    Umm, again? :( Get well soon. ;) Chiar daca pare prietena ta, nu iti face prea bine, asa ca spune-i clasicul “TITS OR GTFO”. :D

  • djaly says:

    Stiu ca depresiile sunt un lucru ingrozitor de suportat, pentru ca si eu am prieteni care se lupta cu asta de mult timp, si am vazut cat de greu le este si cat de mult ii afecteaza faptul ca trebuie sa traiasca cu asta zi de zi. Chiar daca la un anumit punct ajung sa poata spune ca s-au obisnuit cu situatia si ca au invatat sa traiasca laolalta cu depresiile lor, se vede totusi ca niciodata nu le e usor.

    Nu stiu in ce masura pot da eu sfaturi in aceasta privinta, pentru ca nu cred ca ma pot pune in situatia nimanui, sa inteleg prin trece, insa uneori, cand si mi-e urat de viata si simt ca nu mai am nici un rost, lucrurile simple sunt cele care ma salveaza. Fata unui copilas pe strada, un gugustiuc ciugulind intr-o intersectie, o floare razleata undeva, intr-o gradina de bloc, sau culoarea ciudata a vre-unei frunze cazute deoparte, pe trotuar – orice. Poate ca la prima vedere nu par mare lucru, insa detalii mici ca acestea imi pot schimba starea de spirit intr-o zi in care lucrurile nu mai sunt chiar asa roz.

    Si desi consider ca abordarea de tipul “schimba muzica, treci pe ceva mai calm care sa nu te innebuneaca si mai tare” contine totusi un sambure de adevar, pe undeva pe-acolo, nu cred ca este in toate cazurile cea mai buna solutie. Pentru unii (inclusiv eu, si spun asta cu mandrie :D ) muzica este – culmea – printre foarte putinele lucruri care ii ajuta sa nu o ia razna. In muzica isi gasesc scaparea si, nu de putine ori, salvarea. Chiar si in genurile mai ‘agresive’, vezi death metal sau hardcore rock. Asa ca depinde ce fel de persoana reprezinta subiectul discutiei, pentru ca nu poti generaliza o regula pe toate tipurile de oameni care sufera de depresii. Pentru unii cel mai bun lucru poate fi chiar mai multa muzica. *shrug* :)

    Pe final de comment, k sa nu ma mai lungesc iar de ma uita Dumnezeu p-aici, tin sa acord niste props stilului in care ai abordat aceasta tema, Cedik. Nu am ocazia de prea multe ori sa intalnesc si altceva decat deja obosita si de mult expirata atitudine de oropsit al sortii in lupta cu problemele (de orice tip si in orice intensitate se intampla sa le infrutam), asa ca abordarea ta – sarcastica, intr-adevar, dar si un pic agresiva, din cate observ eu – e chiar o binevenita gura de aer proaspat. :D =D>

    A! si de asemenea, tin sa omagiez o fantastica inspiratie de moment.
    @ Acrono: da, puiule, e naspa sa ai depresii. FOARTE naspa, daca e sa detaliez. :D Tu de ce crezi ca se numesc “depresii”? :->

    EDIT: vad ca iar m-am intins la vorba cam mult…*shrug* meh, you can skip it if it bores you. :-??

  • Shu says:

    Nu esti singurul cu depresii. si eu sunt pe cale sa am una. E ca si cum ai cadea intr-o groapa. Iti ia uneori mai mult timp sa te ridici si asta doar pt. ca bu gasesti marginea de care sa te prinzi

  • Andra says:

    Nu mă apuc să te încurajez să ieşi din depresie, nici nu-ţi ofer pseudo-soluţii pentru asta. Vrei să ieşi, bine; nu vrei, nu ieşi şi gata.
    Am dat un reply doar pentru că atunci când citeam ce ai scris, mă tot gândeam la melodia asta: http://www.youtube.com/watch?v=7ubTKRIAuIU&feature=related (nu e nemaipomenit clipul, dar altul nu era). Poate o ştiai, poate nu, dar e comică. :D Mai lăsaţi depresia, oameni buni! Deja e suprasolicitată şi riscă să facă un atac cerebral. N-am vrea asta, nu-i aşa?

  • cu ce l-ar ajuta sa asculte alta muzica? dar ai putea sa renunti o perioada la calc si sa fii mai vorbaret cu prietenii de exemplu.. poate te-ar ajuta…

  • djaly says:

    de ce toata lumea porneste automat de la premiza ca asta e un post personal? O.O stiti, tipu insusi a zis k nu e cazul…*shrug*

  • Laura says:

    Daca e prietenie adevarata va dura pana ce moartea va va desparti… Oricum, a nu se uita ca prieteniile de genul se leaga de regula in copilarie. La maturitate e mai greu. :)) )))))))

  • Joey says:

    Depresiile sunt ingrozitoare. Eu m-am luptat cu ea de mult timp. Am cam reusit sa o infrang desi inca mai e putin…Si cand te gandesti ca unii sunt depresivi asa “ca e la moda” 8-| Oh god :))

  • cedik,te vrem inapoi. nu se mai poate asa. eu zic sa-i dai doua palme depresiei tale. o sa fac o exceptie de la regula mea impotriva violentei domestice,si asta e asa,pentru tine. clar,trebuie sa-i dai doua palme. trei chiar. oricate.
    nu se mai poate asa. de doua saptamani tot vreau sa te intreb ceva si nu pot pentru ca depresia ta imi zice”talk to the hand”..si mana nu ma asculta..nu mai pot :))

  • cedik says:

    Well… depresia se duce incet, incet, revine la cote normale, dar nu stiu daca e bine ce o sa urmeze…

    Oricum, dupa cum am spus, nu este un post personal. E bazat doar pe experiente personale dar esti totusi fictiune, mai mult sau mai putin artistica.

  • Luciana says:

    Se cheama dependenta. Poate suna masochist, dar intre tine [om deprimat in general] si depresie se creeaza dependenta :) . Iar ea nu oboseste niciodata. Pesemne ca nici nu imbatraneste. Te urmeaza catre cea din urma cutie in care pasesti, apoi porneste linistita printre cruci in cautare de o noua gazda. Ca, nah, doar sunt atatia care o asteapta plangand prin cimitire.

  • cedik says:

    Nu stiu daca se cheama dependenta… Obisnuita poate, dar nu dependenta. Trebuie sa fii un fel de masochist sentimentalo-emotional ca sa ajungi dependent de asa ceva, dar sunt de acord cu faptul ca dupa o anumita vreme ajunge sa faca parte din viata ta…

  • andreea 89 says:

    hmm….draguta idee….se pare ca nu sunt singura care sa gandeste la dracia asta din noi …ca la o cunostina(prietena). a mea are si un nume dar nu vrreau sa il fac buplic. oicum, sa zicem ca am citit destul de mult despre depresie si cu toate ca nu am vrut sa recunosc ca ea salajluieste undeva in adaincurile sufletului meu si ca pe zi ce trece mai scoate cate un auu, pot sa spun ca de ceva timp am inceput sa recunosc ca o am. poate e destul de copilaresc sa spui ca nu te poti obijnuii cu un alt oras si cu alti oameni, venind dintr-un oras mai mic, mai cochet si mai uman decat frumoasa si madra noastra capitala. pare destul de copilaresc sa spui asta. depresia mea se trage din asta , din faptul ca familia e dearte, persoana pe care o iubesc e departe, facultatea e prea lunga si prea grea ca sa ii fac fata si e debia la inceput(mv).toate te fac sa te gandesti ca poate chiar sunt calduroase sinele de la metrou:)) …dar ceva iti spune ca nu ! e greu cand nu ai pe imeni care sa te stranga in brate si sa simti ca ii pasa de ce e in sufletul tau,chair daca nu intelege. asa ca, cer sfaturi pt depresie,scumpa de ea. poa e cineva care trece sau a mai trecut prin asta si cu siguranta ca e………oricum, depresie,scumpa depresie!:))

  • cedik says:

    Andreea… pana la urma, chiar asa departe cum sunt, gandeste-te ca sunt persoane carora le pasa de tine si de care iti pasa si tie…
    Nu esti in intregime singura…



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>