Dacă toţi am avea aripi ar fi aglomeraţie mare în ceruri. Ar zburda cu toţii prin aer, s-ar lua la întrecere cu rândunicile iar unii, mai cu tupeu, ar plana uşor peste Porţile Raiului şi i-ar fura lui Dumnezeu din copac fructe ale cunoaşterii binelui şi răului iar Dumnezeu, prinzând de veste, i-ar alerga cu o mătură în mână, nereuşind să-i prindă.
Icari moderni ar explora fără jenă soarele, neavând grija unor aripi de ceară.
Îngeri, oameni, păsări, Superman şi avioane, nu ar mai exista nici o diferenţă. Şi toţi ar fi veseli şi fericiţi şi ar brăzda cerul cu aripile lor mari şi albe. Iar eu aş sta jos, v-aş privi şi v-aş lua la pietre! Plecaţi din lumina mea, îmi furaţi soarele şi norii!