Pesimist, optimist, nu e mare diferenţa, sunt la fel de proşti. Că paharul e pe jumătate plin sau pe jumătate gol, chiar nu contează. Esenţialul este că ambii văd un pahar şi ambii văd aceeaşi canitate de lichid. Restul sunt detalii. Prostia lor constă în faptul că amândoi dezbat jumătatea aceea de lichid din pahar pe care, repet, unul o vede plină iar celălalt o vede goală. Ar trebui în schimb să se întrebe de ce nu e paharul plin sau perfect gol. Cine e acea persoană care nu şi-a dus slujba până la capăt şi i-a lăsat să îşi umple capul cu tot felul de teorii stupide? Mai mult chiar, ce fel de lichid se găseşte în pahar?
E doar apă? E alcool? Poate că e otravă… Poate că un suflet nefericit a vrut să îşi pună capăt vieţii însă a fost cuprins de îndoială la jumătatea drumului. Se gândesc oare pesimistul şi optimistul la acel lucru, la soarta acelui sărman? Nu, nu o fac şi chiar e mai bine aşa pentru că altfel e foarte probabil că s-ar fi certat iar. Pesimistul ar afirmă că acel om a murit cu sigurantă în timp ce optimistul ar spera că e încă în viaţă şi că are şanse de recuperare. Dar nici unul, NICI UNUL nu s-ar duce la spital să se intereseze de soarta acelui individ, nici unul nu s-ar fi dus la înmormântarea lui.
Optimistul şi pemisistul se ceartă lângă un pahar pe jumătate plin, pe jumătate gol. Nu observă nici unul că se află într-un bar şi că lângă acel pahar se află o sticlă începută de whisky. Optimistul nu dă pe gât whisky-ul din pahar iar pesimistul nu ia sticla să umple paharul. Continuă să se certe până când vine ora închiderii iar barmanul îi dă afară după ce goleşte în prealabil masa din faţa lor. Aflaţi pe stradă şi fară pahar, cei doi realizează că le este sete. Dar e târziu, barul e închis iar paharul a fost oricum golit şi spălat pentru a putea fi refolosit.
Între timp, realistul zace într-un şanţ. E beat criţă.