Header image

Regele nimicului

Posted by cedik in aberand cu gratie...

Era regele nimicului. Aşezat pe tronul său de carton, îşi veghea regatul, ţinând un sceptru de carton în mâna stângă şi scobindu-se în nas cu cea dreaptă. Doar era un rege, nu îşi putea permite un nas impur.

Fiind rege peste nimic, avea şi nu avea peste ce domni în acelaşi timp. Teoretic, avea de condus nimicul, trebuia să îl organizeze, să îi dea legi, să ceară taxe şi impozite pentru bunul mers al regatului, să meargă la baluri şi ospeţe şi alte activităţi regale. Practic, nu făcea nimic toată ziua, lucru ce nu trebuie să ne mire dacă ţinem cont peste cine era rege. Făcând acest lucru, regatul său creştea zilnic văzând cu ochii, fără să fie nevoie să poarte războaie lungi şi obositoare sau barbarice campanii de cotropire a vecinilor săi. Era o tactică destul de inteligentă dacă stam bine să ne gândim.

Privind lucrurile dintr-un anume unghi, s-ar putea spune că regele nimicului era un personaj destul de incompetent. Chiar dacă pasiunea sa de a face nimic era favorabilă poporului său, nimicul, era totuşi o simplă întâmplare. În orice alt loc din lume regele nimicului ar fi murit de foame şi ar fi fost privit cu ochi răi pentru lenea sa. Privindu-le însă dintr-un altul, unul mai adecvat situaţiei, se putea spune despre rege că era omul potrivit la locul potrivit, omul cel mai potrivit pentru acea slujbă. Privind într-un final lucrurile şi dintr-un al treilea unghi, egal cu media aritmetică a primelor două, undeva pe la 36,45 de grade, egală într-un mod deloc întâmplător cu cea a corpului uman (chiar dacă gradele diferă), totul fiind cauzat de faimosul număr de aur despre care se spune că s-ar regăsi în orice lucru din univers… am pierdut ideea. Oricum contau doar primele două.

Singura problema care ar fi putut exista era aceea că nimicul nu avea nevoie de un rege. În mod cu totul şi cu totul surprinzător, nimicul nu avea nevoie de nimic. S-ar fi putut astfel spune despre regele nimicului că era degeaba. Sau inutil. Din fericire pentru rege, nimicului nu îi păsa de nimic, cu atât mai puţin de faptul că are un rege (care pe deasupra se mai şi scobea în nas, în mod cu totul şi cu totul neregal), cum la fel de bine nu îi păsa nici regelui că nu are peste ce domni. Se putea spune că formau o pereche perfectă. Oarecum.

Şi cam asta e. Nu mai e nimic de spus.

P.S. Mi-a fost mult prea dor de blog…

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

12 Responses

  • Yulobo says:

    ^_^ Nimic de spus. <3

  • Iusty says:

    Great one, am sorbit-o în 5 minute, dar de o profunzime… complet paralelă cu nimicul ;)
    Glad to see you back, spor la perle în continuare.

  • Maura says:

    Toti voiau sa se joace cu regele nimicului, dar in acelasi timp, toti il respingeau pe regele nimicului tocmai pentru ca era regele nimicului. Dar si ceilalti sunt la fel de nepasatori de acest lucru, chiar daca declarativ ar zice ca’i pe dos, ca si cei din regatul nimicului.

  • Domnisoara Empatica says:

    E minunat sa stiu ca unele din starile mele ajung si la tine. De-ar ajunge numai alea bune, asa putine cum sunt ele. In fine.

    Profund sarcastic, mai bun decat multe lucruri pe care le-am citit in ultima perioada si asta include si preuspuse texte de scriitori consacrati. In plus e o gura de aer MARE de la toate ineptiile literare pe care am avut ocazia sa le observ zilele astea dintr-un pur si inexplicabil acces de masochism intelectual.

    Revenind. Ma fascineaza modul tau de a scrie dupa cum bine stii. Si ma fascineaza nu doar cand iti place tie ci tot timpul, in mare parte pentru ca nu am cunsocut, in vasta mea cunoastere literara, persoana care sa scrie atat de simplu si totusi atat de complicat. Stii, ti-am zis diferenta dintre ce scrii tu si ce scriu eu. Si nu e vorba de dificultatea textelor. E vorba de subiectele aparent banale si poate intr-adevar banale folosite pe post de paravan, intr-un mod intelingent, pentru a acoperi adevarata fata a ceea ce scrii de fapt.

    Si cu riscul neimportant de a parea o obsedata mica, ma fascinezi tu ca persoana.

    PS: Cand citesti asta nu vreau sa ma contrazici. Pentru ca asta e o discutie in contradictoriu pe care nu ai cum sa o castigi.

    Hug.

    Domnisoara Empatica.

  • ViruS says:

    frate e bine sa te intorci tu nu eu =)) dar oricum nimic este foarte mare asa ca ai facut bine aceasta tema despre un nimic inexistent care defapt exista pt ca noi avem despre ce nimic sa vorbim oricum nici eu nu inteleg ce zic :)) succes in continuare :D

  • cedik says:

    @Yulo: Multumesc ^^
    @Iusty: Esti prima persoana al carei comentariu l-am observat… nu ma asteptam. Iti multumesc pentru raspuns!
    @Maura: Tipic tie jocul de cuvinte :)) Frumos raspuns, unul pe masura postului ;))
    @Wazby: Yeah, I know, I feel the same
    @Virus: Tu vrei sa te intreci cu Maura pentru cel mai alambicat reply, nu? :)) Oricum, multumesc pentru urari!
    @Miss E.: Te-am lasat la urma pentru ca o sa scriu ceva mai mult. Cu riscul de a parea nerecunoscator, ce fel de prostii ai fost nevoita sa citesti de ti se pare acest text atat de bun? :| Ori te-au rugat copiii de pe a-e sa iti dai cu parerea despre fic-uri cu Naruto? :))

    Ma bucur nespus ca iti place ceea ce scriu. Venind de la tine, inseamna foarte mult. Cred ca am inteles pentru prima data tot ce ai vrut sa spui legat de modul meu de a scrie si de al tau. Cu toate acestea, tot consider ca ma supraestimezi. Nu mi se pare un mod inteligent atata timp cat nu fac asta intentionat. Nu incerc sa invalui intelesuri profunde in hainele banalului, eu pur si simplu scriu ce simt, atunci cand am inspiratie si imi vine ceva in minte. Si aparent, tot ce imi vine in minte sunt lucruri destul de simple. Adevaratul meu talent, daca se poate numi asa, este ca pot scrie despre orice, aberand dincolo de limitele imaginatiei omului de rand. Cu toate acestea, raman doar aberatii.

    In ceea ce priveste fascinatia pe care o exercit asupra anumitor persoane… Sunt de vina mastile, nu cred ca am nimic cu adevarat deosebit. Am doar mai multe abilitati peste medie decat marea majoritate dar nu excelez cu adevarat in nimic so.. there’s nothing special about me. Except the fact that I always win when it comes to arguing with someone or in terms of stubbornness :>

  • Deea says:

    Bine ai revenit, bine ca nu ti-ai pierdut indemanarea pentru aceste povesti de trebuie sa le citesti cu cartea de filosofie in fata :)) .

    Exista totusi un avantaj in a nu avea nimic, caci acesta nu necesita niciodata reparatii :D ( Frank Clark ).

  • Spark says:

    Din nimic a iesit ceva…:)

  • ady_x says:

    Welcome back, mate!

  • grafittix says:

    “nimicul nu avea nevoie de nimic” =))

  • Pingback: Premia-v-aş! « Lumea păienjenilor cu blană şi a cămilelor bidromadere.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>