Header image

Cu cuvinte

Posted by cedik in aberand cu gratie...

Stând drepţi e greu să judecăm pe măsură. Spatele încordat, pieptul la înaintare şi burta suptă, picioarele întinse, cu călcâiele lipite şi vârfurile uşor depărtate, toate acestea îţi întunecă puterea şi capacitatea de gândire. Dar când stai drept şi impunător, parcă nu mai e nevoie să şi judeci drept.

În mod ironic şi paradoxal, cel mai uşor şi mai just chibzuieşti însă atunci când stai strâmb. Umerii căzuţi, cocoşat, cu burtoiul atârnând peste curea (unde e cazul, desigur)… eventual te mai aşezi şi crăcănat pe un fotoliu, îţi tragi o sticlă de bere lângă şi o pungă de seminţe.. e altceva. Parcă ai judeca mai clar, fară ca acel creieraş plin de circumvoluţiuni al tău (iarăşi, unde este cazul) să fie supus unui stress prea mare. Acesta este de altfel şi adevăratul motiv pentru care unii oameni se relaxează foarte des, pentru a gândi mai limpede.

Dar nu despre asta vroiam să vorbesc. De fapt, nici nu vroiam să vorbesc despre ceva anume. De fapt, căutam pretexte, căutam idei, căutam o sursă de inspiraţie, căutam ceva care să îmi permită să umplu câteva rânduri cu cuvinte, combinaţie ce ştiu că sună al naibii de poetic. Şi uite aşa, presărând o idee aici, o frază de umplutură acolo, mai o idee originală, mai două reciclate, şi uite aşa se umple pagina cu cuvinte.

Mi-am adus aminte de numeroşii compozitori care au compus compoziţii ce constau în minute întregi de linişte şi m-a făcut să mă gândesc… Cum ar fi să scriu un roman gol. Care să nu fie cu cuvinte, ci doar cu pagini albe. Păcat că mi-a furat ideea tipul care a inventat blocul de desen. Îmi rămâne desigur opţiunea de a scrie despre nimic. Ar fi o adevărata provocare. Ar trebui să fie un roman despre nimeni, nicăieri, niciodată şi nimic. Nu s-ar întâmpla într-un timp anume, nu ar avea un erou anume.

Cum ar fi ca tu, ca cititor şi plătitor de bani pentru acel roman să îi parcurgi cele câteva pagini şi să exclami „Băga-mi-aş să-mi bag… mi-am luat ţeapă.”?

După cum am spus în primele rânduri, totul se trage de la poziţie. Oare dacă aş fi stat mai cocoşat aş fi scris acum despre arestul lui Becali?

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

5 Responses

  • Domnisoara Empatica says:

    Eu zic ca spre sfarsit te-ai indoit putin; ai pomenit numele.

  • inbalarii says:

    on topic: nuş’ dacă gândeşti mai bine cocoşat, dar în mod sigur obţii nişte dureri de spate de la postura aia. Asta pot să garantez :))

    off topic: am trecut de pe inbalarii.blogspot.com pe http://www.inbalarii.ro, acu merg amândouă, dar posibil pe viitor prima variantă să nu mai meargă. Ar fi o idee bună să corectezi adresa mea din blogroll.

  • miru be says:

    “o sticlă de bere lângă şi o pungă de seminţe…”
    tu sugerezi că orice manelar e un gânditor?
    în ceea ce priveşte poziţia,ai mare dreptate. şi eu când scriu stau cocoşată şi mă lovesc cu picioarele de birou(uneori chiar mă învineţesc).să nu mai vorbesc de anumite probe scrise,unde îmi mişc atât de mult picioarele,că aproape mă descalţ.
    un roman cu pagini albe?asta îmi aminteşte de nişte versuri de Păunescu: “trec prin viaţă angrosiştii.Se instaurează cultural.Bibliotecă de cărţi albe.” neah,nu te-aş sfătui.
    un roman despre nimic ar fi interesant.şi nu cred că oamenii te-ar huli.dacă nu l-au hilit pe Proust,pentru tâmpenia aia de cătare de timp pierdut…
    apropo de titlu,ştii melodia aia de la Ţapinarii-Cuvânt cucu vânt?nu-i frumoasă,oricum,deşi sună interesant.

  • Maura says:

    Oare daca as fi stat mai cocosata acum, as fi dat un comment mai bun?

  • Yulobo says:

    Auch. Durere de spate. O.O



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>