Header image

Mortul

Posted by cedik in aberand cu gratie...

După-amiază de sâmbătă descrisă în noaptea dintre duminică şi luni, dar cui îi pasă?

Îndreptându-mă către gară am observat mai multă agitaţie decât de obicei. Pustiul drum din pustiul orăşel cu înfăţişare de sat era populat de mai mult decât cei câţiva trecători ocazionali. Pe margine, oamenii stăteau gătiţi, aşteptând parcă ceva. Uitându-mă uimit la ei, am început să mă gândesc dacă e vreo sărbătoare sau cine ştie ce alt eveniment remarcabil.

Un grup de două fete, cărora căldura unei zile însorite de aprilie le-a permis să poarte pantaloni scurţi şi maieuri mulate, spărgeau seminţe rezemate de un gard. Le puteam zări discutând între ele, mişcându-şi buzele şi bârfind ceva, sau pe cineva, printre scuipături de coji.

Un alt grup de tineri îmbrăcaţi modern (a se citi „cocălăreşte”) aşteptau şi ei acel ceva. Liniştiţi şi calmi, le lipsea nebunia caracteristică, muzica din telefon şi discuţiile zgomotoase.

Lângă un bar, tentativă de terasă, un grup de bărbaţi aştepta solemn cu berile în mână. Nu comentau ultimul meci, nu râgâiau zgomotos, nu erau sub mese. Îmbrăcaţi elegant şi prezentabil, cu pantofi cu vârf ascuţit, cămăşi albe şi pantaloni de stofă peste care se revărsau burţile, aşteptau.

La o poartă, un grup de ţaţe, bătrâne şi ofilite aştepta şi el. Stăteau nemişcate în faţa casei, în hainele lor de drum, aşteptând acel moment care să le întrerupă vieţile monotone definite doar de o stare de amorţeală şi frică de o moarte iminentă.

Era o privelişte neobişnuită pentru acel pustiu drum din acel pustiu orăşel cu înfăţişare de sat. Nu ştiam ce se întâmplă şi nici nu mă interesa aşa că mi-am văzut de treabă. Cu căştile în urechi şi dor de casă, nu îmi păsa de nici un eveniment din nici un oraş mic. Şi observ deodată că dă mortul colţul. Pentru a doua oară, de data această la propriu.

Cu un alai condus de un tânar al cărui trening se asorta minunat cu pantofii de piele şi ocazia, ce purta în braţe o cruce, icoana, steag, chestie care se poartă la înmormântări, venea mortul.

Incitant, fascinant şi mirobolant, acest fastuos şi opulent eveniment se defăşura chiar sub ochii mei. În curând, tot oraşul urma să discute despre mort, despre cine a fost şi ce a făcut, despre cât se îngraşase preotul. Copiiii aşteptau hulpavi sporadicele momente în care se aruncau monede în aer, jinduind deja la nişte dulciuri sau poate nişte ţigări. Alţii care îşi amânaseră intenţionat mesele aşteptau cu un interes la fel de mare pomana. Ospăţul…

Era o zi mare în acel pustiu oraşel cu înfăţişare de sat al cărui pustiu drum nu mai era la fel de pustiu. Trecea mortu’

Pe partea cealaltă a străzii treceam eu fără să întorc capul.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

9 Responses

  • Yulobo says:

    Ha. O.o Si ce asculta domnu’ la casti?

  • cedik says:

    Habar nu am… muzica :))
    Cel mai probabil Chevelle :-?

  • Amy says:

    [creepyvoice]”And The Dead Will Haunt You Forever Because You Didn`t Stop To Pray For Him”[/creepyvoice]

    Mi`ai amintit de Achmed the Dead Terrorist Nihahahah I wonder..daca mortu` ala ar face ca bietu` Achmed,ce reactie ar avea..personajele xD

  • irisim says:

    Pai ce sa te astepti intr-un orasel cu aspect de sat? Normal ca o inmormantare este subiect monden. Si sa nu te mire ca aia asteptau mortul, nu stii ca se arunca bani? Pai ce vrei sa-i lase pe drum, cand pot sa-i culeaga si sa-i dea pe bautura? Si apoi cum ai spus, barfa nene, cum a murit, ce a facut in viata, si-a inselat sau nu nevasta, si-a batut sau nu copii, etc.

  • Maura says:

    Iar la celalalt capat al internetului, stateam eu pe scaunul meu citind metafora pe care ai scris’o, si aducandu’mi aminte fara sa vreau de operele lui Caragiale. XD

  • Yulobo says:

    @Cedik – Cedik, na, sa-ti fac pe plac. >.<‘
    De fapt, domnu’ n-asculta muzica. Nu are cum. Asculta melodiile pe care le avea in aparatul respectiv. [E vina cocoasei. O.O]

  • Imi amintesc si eu de zilele in care vedeam o multime de cortegii funerare , asta pentru ca atunci eram mai aproape de o anumita biserica , insa evenimentul in sine nu ma fascina prea mult , caci mortul este dat uitarii adesea numai dupa 3 zile mai “fascinanta” e observarea unui accident mortal si poate ca singura concluzie care am dedus-o din asemenea accident e ca suntem mai fragili decat credem ….

  • cedik says:

    @Amy: Nu stiu daca ar avea la fel de mult farmec, mortul vazut de mine nu era terorist. Probabil ar fi crezut ca e zombie si ar fi lesinat toate babele.
    @Irina: Eh, speculam si eu in text, mi-am dat cu presupusul in anumite domenii… In satul bunicilor mei cel putin, inmormantarile nu sunt chiar atat de vulgare. Probabil din cauza ca sunt mai mult batrani linistiti, cine stie…
    @Maura: Caragiale? That’s a first :-? Cu el parca nu prea am nimic in comun..
    @Yulobo: Melodiile mele nu erau muzica? :P
    @Azrael: Am trecut printr-un accident destul de urat, cand am scapat ca prin urechile acului de moarte dar tot nu m-a impresionat cu nimic. Am devenit ceva mai rece eu in ultimii ani, mai ales ca mi-au murit ambii bunici in conditii foarte urat… Moartea nu mi se pare nimic iesit din comun si cu atat mai putin o inmormantare. M-a amuzat in schimb spectacolul si reactia celor care nu erau implicati direct.

  • Yulobo says:

    @Cedik – Si nu trebuia sa fie domnu’ contrazis intr-un fel? ;;)



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>