Pepeni
Am ieşit sâmbata asta să mă mai plimb puţin cu bicicleta cât am fost la ţară. Nu o mai făcusem demult. Uitasem cum e sa pedalezi de zor, cu vântul sub plete, asfaltul sau tentativa de asfalt sub cauciucuri şi mâinile pe ghidon. Şi întorcându-mă din plimbarea mea, am trecut pe lângă nişte vânzători de pepeni.
Mereu mi s-au părut interesanţi vânzătorii de pepeni, atât ei ca persoane cât şi meseria lor. Au ocazia de a se plimba tot timpul, de a vedea lucruri noi, de a cunoaşte oameni noi. Nu stau în spatele unui birou, nu poartă cravată, nu repetă zilnic aceleaşi activităţi monotone. Nu. Ei vând pepeni. Nu aş putea să îi compar decât cu cei care vând diverse chestii prin tren, sau poate cu vânzătorii de var, pe care nu i-am mai întâlnit de secole…
Pe cei ce vând pepeni îi recunoşti de la distanţă după strigătul specific. Ştiţi că e o glumă… ce face găina după ce a făcut un ou? Îi face reclamă. Aşa şi cu vânzătorii de pepeni. Asemenea vechilor triburi barbare, au mai mult urlete de luptă cu care îşi fac reclamă şi îşi promovează produsele. Şi tot asemeni vechilor triburi barbare, au obiceiuri diferite, ce diferă de la un vânzător la altul.
„Peeeeeeeeeeeeeee-pini, peeeeeeeeeeeeeeeee-pini”, urlă unii. Lungesc e-ul ca şi cum ar trage aer în piept, cu pofta omului care se sufocă, după care trântesc un „pini” din scurt, nelungit şi nespecial. Ei urlă practic „peeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee”-ul, „pini”-ul din coadă e mai mult de formă şi ca să indice. De ăştia e cel mai bine, ca se pot şi reprofila şi atrag atenţia mai multora. Peeeeeepeni, peeeeeeeeşte, peeeeeepteni, tot ce-ţi doreşte sufleţelul. PEEEEEEEEEEEEEEE şi deja ţi-a atras atenţia. Asta vinde ceva cu „pe”, continuarea ne spune dacă vom da din umeri şi-i vom lăsa să meargă mai departe.
Cei mai tineri n-au la fel de multă experienţă. Ca toţi tinerii, sar cu capul înainte. Peeeeeeeeeeeeee… după care se împleticesc, rămân fară aer şi toarnă un „pn” din-ăla împeidat. Peeeeee-pn. Peeeeeeee-pn.
„Pepeni, pepeni” n-ai să auzi pe nimeni strigând. E… banal. E sec. E nepitoresc. Nu atrage, nu vinde.
Alţii sunt ceva mai rafinaţi. „Peeeepeni, peeeepeni, hai la pepeni, avem pepeni de vânzare”. Aştia parcă ar cunoaşte principii de SEO. Ţin cont de densitatea cuvântului pepeni în frază, îl folosesc în sintaxe complexe. Nu fac spam şi trântesc rânduri de pepeni ascultătorului, au olecuţă de stil. Sunt vânzătorii de pepeni Web 2.0, au chiar şi site-uri şi cărţi de vizită. Tot ei merg şi cu maşinile. Îşi acompaniază peeeeeeepini-turile cu câte un claxonat de maşină, pentru un efect garantat. Ceilalţi, mai înapoiaţi sau poate mai de modă veche, merg cu căruţele.
Cu un cal leneş, mergând agale şi de-abia târându-şi copitele pe asfaltul sau praful încins de vară, peeeeepinesc aşa cum peeeeeepinea şi moşul lor, şi moşul moşului lor, şi moşul moşului moşului lor şi tot neamul. Poartă pepenii în căruţe şi trec aşa, încet încet, de la sat la sat, dormind sub cerul liber sau sub colivitirul căruţii. De aştia chiar îmi e puţin drag. Au iz de copilărie şi aromă de pepeni dulci cumpăraţi de bunici din stradă.
Parcă sunt mai zemoşi şi mai copţi pepenii din căruţă, au stat între scânduri şi nu într-un portbagaj de metal. Cei care îşi cumpără pepenii din piaţă ar trebui să guste odată şi peeeeepinii de la ţară. Sunt ceva mai dulci. Sau poate sunt eu nostalgic…
offtopic: sunt, teoretic, in vacanta. Poate o sa reusesc sa scriu si eu mai des de-acum.
XD Dar vanzatorii aia care nu fac spam de multe ori iti dau cea mai proasta marfa
Nu conteaza cum zic,conteaza calitatea pepinilui XD
Edit: Si ma intreb cateodata tu cum ti`ai face reclama daca ai vinde pepeni? XD
o.o Pepeni :3 N-am mai mâncat de ceva vreme.
“Alţii sunt ceva mai rafinaţi. „Peeeepeni, peeeepeni, hai la pepeni, avem pepeni de vânzare”. Aştia parcă ar cunoaşte principii de SEO. Ţin cont de densitatea cuvântului pepeni în frază, îl folosesc în sintaxe complexe. Nu fac spam şi trântesc rânduri de pepeni ascultătorului, au olecuţă de stil. Sunt vânzătorii de pepeni Web 2.0, au chiar şi site-uri şi cărţi de vizită. Tot ei merg şi cu maşinile. Îşi acompaniază peeeeeeepini-turile cu câte un claxonat de maşină, pentru un efect garantat. Ceilalţi, mai înapoiaţi sau poate mai de modă veche, merg cu căruţele.”
ha ha, i lold here
and then.. mi-ai facut pofta.. brb ma duc sa imi iau un pepene… am shi pepene galben dar pe-ala ashtept sa se mai zemosheasca XD
Şi ce mănânc eu acum?
Cu siguranta nu pepeni
Ba exact pepene mâncam. >.<
Şi galben, şi roşu! XD Ha! :>
Pofta mare! Deocamdata nu am mancat decat cateva felii de rosu si cateva felii de galben anul asta
Pff… Anu’ ăsta am cumpărat pepenele roşu cu 40 de bani kg. Scump, dom’le, scump! Acu’ doi ani l-am luat cu 30 de bani.
Scuze, nu m-am putut abţine. xD
Cât despre pepene galben… God, cât am mâncat vara asta…
Poate de asta n-am mai vrut atât de mult galben şi m-am axat pe cel roşu? 
În fine. Poftă bună [fâs
] şi ţie! ^^ [oare de asta am avut aşa o poftă de mare după pepene? 
]
P’aci numim pepenele roshu “Lubenitza” si pepenele galben “Pepene”. Asta asa, ca fapt divers
mama lui de ardeal.si mama ei de oltenie.si ala galben si ala verde e tot pepene.eu am fost sa cer un pepene la care vanzatoarea cu un rihtus tamp ma intreaba:”da lubenita nu vrei?”.
Bai da’interesanti vanzatorii astia de ,,peeeee-pini”,hmm trebuie sa ii cunosti mai bine ca sa le descoperi tainele in ale vanzarii
app…imi plac subiectele pe care le abordezi \m/
Multumesc dar teoretic eu nu prea am subiecte pe care sa le abordez
I just write stuff.