Pentru cei ce s-au săturat să trăiască într-o ţară aflată departe, departe de ceea ce şi-ar dori ei, există posibilitatea teoretică a înfiinţării uneia noi. Pentru aceştia, pun la dispoziţie următorul ghid.

Primul pas constă în alegerea unei locaţii pentru noua ţară. Recomand un apartament de bloc, aflat undeva la mijloc, adică nici la ultimul etaj, dar nici la parter. În felul acesta, tot ce au vecinii de sub voi sub casă intră la categoria de resurse naturale ale ţării. E de ajuns să daţi o gaură într-un colţ al ţării şi să vă apucaţi de minerit. Cu puţin noroc, poate daţi de un zăcământ de haine de firmă, electrocasnice sau poate chiar vânat, sub formă de alimente uitate prin frigidere. Pe locatari îi evacuaţi desigur, doar pământul de sub voi aparţine ţării iar ei sunt cotropitori veniţi să vă jefuiască avuţiile, ca un fel de tătari, huno-ugrici, sau chiar romani. Dacă sunt romani aveţi mare grijă, că poate să fie şi vreo romancă mai simpatică pe acolo, numai bună de pus bazele unui nou popor, că şi noi tot din daci + romani ne tragem. La fel procedaţi şi cu vecinii de deasupra, că doar vă violează spaţiul aerian, ce ţara voastră?

Acum că teritoriul a fost ales, aveţi grijă şi ce faceţi cu apărarea. E bine să încercaţi să aderaţi la N.A.T.O. şi alte prostii din astea, dar înainte de toate vă trebuie o apărare serioasă, să bage spaima’n duşmani. Eu unul mă gândeam la câteva duzini de escadroane de avioane de hârtie şi o flotă navală din cutii goale de pate. Cu flota navala e chiar foarte uşor, creşteţi importul de pateu în ţară şi vă alegeţi cu ditamai flota. Era bună şi o infanterie de soldaţei de jucărie, dar nu ştiu dacă se mai găseşte aşa ceva. Dar la nevoie, dresaţi gândacii de apartament pe post de cavalerie, sigur vor băga spaima în inamici. Mă mai gândeam şi la nişte arme biologice. O sugestie ar fi să purtaţi şosetele câte o lună în picioare fără să le daţi jos, după care să le băgaţi în pungi de plastic, să nu iasă mirosul. Când vine atacatorul, pac! muşcaţi punga de gură şi o aruncaţi ca pe-o grenadă, după care vă adăpostiţi de norul toxic. E drept, merge şi cu alte accesorii vestimentare, nu doar şosete, dar astea au avantajul că sunt micuţe şi uşor de aruncat. La final, puneţi şi un gărduleţ de sârmă ghimpată la intrare (aveţi grijă să plantaţi şi nişte floricele pe-acolo, să nu stricaţi designu’) şi la fereastră, puneţi tot sărmă ghimpată în locul celei de agăţat rufele.

Odată rezolvată şi problema apărării, vă puteţi aşeza cu burta’n sus pe pat şi să reflectaţi la alte trebuşoare destul de importante, cum ar fi numele ţării, ce titlu veţi deţine şi alte chestii din astea. Cel mai mişto ar fi să fii împăratul rege al unei republici comunisto-democrate. Ca imn naţional, eu mă gândeam să îmi pun alarma de la telefon şi să­-i zic „Deşteaptă-te, Bogdane”. Tot pe mine m-aş pune şi ca erou naţional, întemeietor şi întăi-descălecător. Şi-aş mai începe şi să ţin un jurnal pe care să îl denumesc „Cronicile Bogdaniei”. Voi puteţi proceda similar cu ţara voastră dar să nu vă pună naiba să mă plagiaţi că vă declar război şi vă trimit avioanele de hârtie să vă bombardeze cu şosete.

Moneda naţională vă puteţi face ce vreţi. Eu sunt mai leneş, îmi măzgălesc doar una cu pixul şi zic că valorează un miliard de euro. Eu zic că mi-ar ajunge. Oricum, dacă am noroc, poate trece vreo conductă de gaze pe sub mine, sau chiar petrol, şi mă fac exportator de resurse naturale.

Şi cam asta ar fi în mare primii paşi şi cei mai importani. Mai departe, depinde de fiecare. Eu unul o să îmi fac imperiu după. O să cuceresc toate camerele vecine şi la final tot blocul iar la final voi declara rezervaţie naturală pajiştea din faţa. Ca animale protejate de lege, vor fi patru mâţe, doi căţei şi gândacii din iarbă. Teoretic ar fi şi muştele şi tânţarii, dar ceva îmi spune că vor fi declarate specii pe cale de dispariţie.

Se mai găsesc şi alţi doritori pe aici? Ca poate o punem de-o alianţă, să rivalizam cu U.E. şi Naţiunile Unite.