Pe tastatura
Litera G de pe tastatura era certată cu vecina sa, H. De când fusese pătată cu grăsime de un deget soios de tastator neglijent, se simţea mai cu moţ şi mai lucioasă. Din acest motiv, H, sau Hortensia pe numele ei întreg, nu o putea suferi şi o tachina mereu spunându-i că e patată cu rahatul muştelor care au tras la untura de pe ea. Îi mai zicea şi că G vine de la grasă. Litera G, Gherghina, mai incultă, o făcea Hurvă şi atât, neştiind insulte care să înceapă cu litera H. Filica, litera F, vecina din stânga a Gherghinei încerca mereu să le împace dar fără nici un succes, ajungând chiar ţinta înjurăturilor ambelor litere atunci când spiritele erau prea încinse. În rest, celorlalte litere li se cam rupea de cearta celor două. T, sau Tălâmbache pentru prieteni, era chiar încântat. Fiind fix deasupra lor avea vedere perfectă la spectacol. E drept, acest pseudospectacol cu iz de OTV, reprezentat de mahalagismele de prost-gust pasate între G şi H, era destul de neinteresant, neridicându-se la nivelul unui Magda Ciumac vs. Tolea, Băsescu vs. opoziţie sau Gigi Becali vs. orice om cu creier, dar lui Tălâmbache nu i se spunea Tălâmbache fără nici un motiv. Ar fi putut admira două pietre rostogolindu-se cu acelaşi interes cu care urmăresc alţii cursele de formula 1. I se trăgea de la mult prea numeroasele burice de deget primite în cap, tastatorul având un veritabil fetiş pentru cuvintele ce conţineau acea literă de mai multe ori.
Singura literă care era chiar enervată de situaţie era M, Mircea. Din ce cauză? G, Gherghina, mai de la ţară, nu ezita să încerce să o scuipe’n faţă pe Hortensia. Cum avea însă plămâni puternici şi o ţintă deloc pe măsura, flegma ei zbura deseori prin aer, trecând peste H şi aterizând frumos fix în capul lui Mircea. El săracul tot încerca să îi spună să scuipe mai cu talent dar G nu îl băga în seamă, lucru perfect normal dacă e să ţinem cont că M era vecin cu < şi , ce făceau parte din cadrul simbolurilor, un fel de ţigani ai tastaturii, care mai stăteau săracele şi înghesuite, câte două pe tastă. Ori cine era prin preajma lor nu prea era privit cu ochi buni, existând acea suspciune ca poate le-o fi preluat din proastele obiceiuri.
Exasperat de situaţie, Eustache, litera E, bun prieten cu Mircea, a încercat într-o bună zi să obţină audienţă la Enter, să îi explice situaţia. Mai elegant din fire şi deci mai prezentabil, litera E avea şi unele legături de sânge cu elita tastaturi, literele aristocrate (Tab, Page Down, Print Screen, etc.). Se zvonea că ar fi copilul nelegitim al lui End cu Backspace însă în lipsa unei dovezi clare râmânea o simplă literă, chiar dacă unii îl mai tratau cu un oarecare respect, în speranţa că poate-poate o ajunge măcar un Enter de pe tastatura numerică într-o bună zi, şi să aibă şi ei pile la el.
În tot acest timp, Aliodor sau litera A, nu privea cu ochi buni situaţia. El era poate cea mai muncitoare tastă, una dintre cele mai lovite litere. Oprimat zilnic de buricul degetelor, se simţea nedreptăţit şi persecutat din cauza faptului că era o vocală. În opinia sa, nici măcar tastele de direcţie în timpul unei partide de NFS nu erau la fel de muncite şi considera că ar fi trebuit să primească şi el o mărire şi/sau o decoraţie, mai ales că mai trebuia câteodată să îşi pună tot felul de porcării prin cap, ca să-l facă pe „ă” şi pe „â”.
„Sunt ca un 3 în 1”, obişnuia el să le spună celor care doreau să îl asculte, îndeosebi literelor Q, S şi Z, vecini care erau obligaţi să îi suporte trăncăneală din motive de mică distanţă între ei.
Revenind, Aliodor se simţea deranjat că E va fi primit în audienţă la Enter pentru urâtul ala de M, în condiţiile în care el se chinuia de ani de zile să obţină o astfel de audienţă fără nici un folos. Ajunsese chiar să creadă că există un soi de conspiraţie împotriva sa, lucru oarecum adevărat, pentru că domnul Caps Lock, a cărui moşie se afla lângă A, avusese grijă să îl anunţe pe Enter ce pisălog este acesta şi îl avertizase să nu îl primească vreodată în audienţă, pentru a nu îşi face nervi inutil.
În acelaşi timp, undeva departe, peste mări şi ţări şi o duzină de taste, 6 încerca să o pună de-o combinaţie cu 9.
„Poate la cartelă”, îi răspunse aceasta, după care îl rugă pe Num Lock să dea stingerea.
Asta este cea mai buna analogie la o tara din fostul bloc comunist pe care am citit-o vreodata. (Probabil ca se aplica la majoritatea societatilor, eu insa, din cauza proiectelor mele legate de revolutia din ‘89, nu vad nimic altceva decat URSS si comunism plus adiacente.) Revenind.
Aceste legaturi dintre o litere, pe care eu le vad ca pe o comunitate dintr-un oras de mijloc din nord-estul Romaniei, condusa cu mana de fier de politica de stanga sunt cel mai pur exemplu al mentalitatilor induse si auto-induse ale romanilor de rand.
Imi face o deosebita placere sa citesc asa ceva mai ales ca obsesia mea pentru stiinte politice si sociale imi activeaza imaginatia si gasesc in permanenta ceva de comparat cu altceva.
Genial!
Foarte inspirat. Smart smart ass.
am urmărit povestea pe tastatură, odată cu tastatura. să ştii că Petrică s-a enervat fiindcă nu a fost trecut în poveste, iar Ulise a mărturisit că e la fel de unsuros ca Hortensia, deşi nu se vede, fiindcă l-a umbrit Zidarul.
p.s. hex, maică, ce fumezi?
Hahah ce cute ^.^
@Hex: Multumesc, ca de obicei, comentariile tale ma fac sa par mai destept decat sunt
@Gee: Multumesc, dar in mod paradoxal textul a fost scris pe fundalul unei lipse acute de inspiratie. Ma holbam prin camera cautand ceva, o idee, orice, cand am zarit litera H, ce parea usor patata in lumina stearsa a monitorului. Am zis, what the hell, ia sa incerc sa scriu despre asta… Restul a venit de la sine.
@Miruna: Nu te-ar tenta sa le spui tu povestea? Ca un fel de leapsa

Sunt tare curios ce ai scrie tu, ai un stil mai comic
@Amy: Heh, thanks
ooh, merci, aş fi onorată să povestesc despre taste. cred că va ieşi destul de diferit, având în vedere personalităţile tastaturii mele.
dar acum nu prea am timp… poate pe sfârşit de săptămână.
Am citit aceasta povestioara cu aceeasi bucurie cu care citeam pe vremuri un basm de Andersen. Multumesc, maestre^^
Ce imaginatie ai. Foarte tare !
[...] pe săptămână. Scrieti un comentariu Între lecţia la sociologie, tema la universală şi un post plagiat de la Cedik la care scriu de vreo două săptămâni, “am descoperit” şi poezia săptămânii. [...]
[...] plagiat după cedik. Scrieti un comentariu Aberând cu graţie, Cedik ne povesteşte despre problemele cotidiene ale tastaturii. Pe scurt, în primul lui episod, a trecut în revistă conflictul dintre Hortensia şi Gherghina, [...]