Header image

2 lei

Posted by cedik in Uncategorized

M-am dus ieri la magazin să cumpăr nişte pâine. În faţa mea, postată în faţa aparatului de făcut cafea, o fetiţă de vreo 6-7 anişori, cu o bancnotă de 1 leu în mână.

-Ia zi, ce vrei tu? o întreabă vânzătoarea.

-Caiac, spune fetiţa cu o voce peltică dar simpatică.

-Caiac? râd vânzătoarea şi o mămică aflată în magazin, dar fetiţa nu se lasă descurajată.

-Vrei cafea, fată? Că nu e pentru copii, îi spune vânzătoarea zâmbind.

-Nu, nu caiac, se corectează ea… ăăăă… totorată.

-Totorată? râd iaraşi vânzătoarea şi mămica şi realizează că fetiţa vrea ciocolată caldă.

-Ia zi „pufă”, îi spune mămica.

Fetiţa se jenează, parcă se îmbujorează puţin şi îi răspunde: „pută”.

Hăhăhă, se râde în magazin, vai, ce mai glumă.

Între timp, mai apare un băieţel, tovaraş de joacă al fetiţei.

-Mai am 2 lei, îi zice aceasta mai mult în şoaptă.

Mă uit la ea cu atenţie, la fetiţa peltică care îşi cumpară totorată. Are un fes roşu murdar pe cap, haine murdare, pline de praf şi noroi şi o pereche de tenişi rupţi în picioare. Rupţi şi plin de noroi. Mă gândesc cum de o fi făcut rost de acei bani… Nu, nu o suspectez de furt dacă la asta vă gândiţi, dar nu pare să o ducă aşa de bine. Când porţi tenişi rupţi, 3 lei nu e o sumă de ici, de colo, de aruncat pe dulciuri.

Băieţelul îi arată cu degetul o pungă de… ceva. Ceva cu ciocolată, un fel de biscuiţi, pufuleţi, nu ştiu, nu mă pricep. Îi arată punga cu degetul, fără să spună nimic, ca şi cum ar exista un acord tacit între ei.

-Mai am 2 lei, spune fetiţa.

Mă uit la preţul acelei pungi: 1,8 lei. Mă uit şi la băieţel. Curăţel, îngrijit, haine bune, genul de haine cu care poţi să ieşi şi în oraş, nu doar haine de casă. O duce în mod cert ceva mai bine.

Fetiţa îi arată vânzătoarei punga şi îi întinde ultimii ei 2 lei. Între timp, aceasta îi aduce paharul de ciocolată, plin doar pe două treimi, ca la tonomatele de cafea din UPG care te jecmănesc, zgârcindu-se la câteva picături de apă.

-Stai aşa, să îţi dau restul, spune ea întinzând două monede lucioase de câte 10 bani.

-Nu, vreau două bomboane.

Ia şi două bomboane de pe tejghea, ia şi „totorata”, ia şi acea pungă de ce-o fi fost, şi iese din magazin însoţită de băieţel. S-au dus şi ultimii 2 lei…

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

10 Responses

  • Gee says:

    Nu vreau sa fac pe logopedul… da’ pe 6-7 ani nu e cam tarziu pentru poceli din astea asa evidente? ;))
    Anyway…nu am sa inteleg niciodata sadismul extrem al adultilor de a pune copiii sa vorbeasca pocit. E funny o data, dar dupa deja devine hedonism :))
    Si tot la categoria asta intra adultii care ei insusi se prostesc, vorbind precum copiii. Yuck.

  • cedik says:

    Cred ca avea o problema de vorbire :-? Ma indoiesc ca avea mai putin de 6-7 ani, nu parea chiar atat de mica. Nu stiu, hai sa zic 5 ani dar chiar si asa… Nu era o vorbire pocita din cauza varstei, cred ca era un defect ceva mai serios de atat, din nefericire. Dar era simpatica.

  • Magda B says:

    Nu s-a ocupat nimeni de ea:-?? Mai stiu pe una mica, tot asa, copil nascut normal, nu s-a ocupat nimeni de ea si la 7 ani ii curgea scuipat din gura:( .. de alte aspecte nu mai vorbesc:-<

  • Maura says:

    Simpatica sau nu, ador modul tau de a povesti ceva…oricat ar fi de banal, ma prinde povestea :)

  • WhiteSnake says:

    Tinand cont ca mie mi-a iesit “R”-ul pentru prima data la 10 ani… Well, nu e neaparat chiar tarziu.

  • cristina says:

    daca asta ti se pare ciudat..ma rog,nu ciudat..
    eu eram la metrou cu o tipa si vine un pici,care avea maxim 10 ani si ma intreaba daca am o tigara.eu:p iciule cati ani ai? piciu:12. eu:p leaca ma de aici,poate peste 7 ani.:))

  • kyb3lion says:

    Dacă fata se distrează mai mult cu dulciuri, este problema ei :) Sunt multe exemple moralizatoare în media care spun că nu neapărat banii contează pentru copii, ci fericirile mici. De vină sunt părinţii, care nu au grijă de ea la starea în care ai prezentat-o.

    În orice caz cu 2 lei la acea vârstă ce te aşteptai să cumpere, o friptură pentru casă? Mai bine aşa decât ce scria mai sus (ori mai jos?), să-i folosească părinţii ei pentru ţigări…

  • cedik says:

    Kyb3lion, nu te-ai prins.
    Nu am batut nici un apropo legat de micile fericiri. Singura parte unde poate ca am insinuat ceva, mai mult prin modul in care am descris intamplarea, a fost acolo unde am povestit cum celalalt copil, care parea a proveni dintr-o familie cu mai multi bani, parea a profita de aia mica. Dar nu asta era ideea. Poate ca isi imparteau de obicei dulciurile, poate ca fetita nu era chiar atat de saraca..
    Eu doar am povestit ceva, fiecare intelege ce vrea si ce poate.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>