Header image

Trista şi strania cronică a familiei Grigore

Posted by cedik in aberand cu gratie...

Tragedia familiei Grigore Teodosiu şi Grigore Marilena a început fără ca ei să ştie în ’86, în timpul exploziei de la Cernobâl, când Marilena încă îi purta în pântece pe tripleţii familiei Grigore. Copiii nu au părut a fi afectaţi de radiaţii la naştere, născându-se ca toţi copiii cu câte o perche de mâini, de ochi, de urechi, câte un nas şi-o gură (fiecare), precum şi cu toate dotările specifice unui mascul în stare de funcţionare. N-au fost nici retardaţi, crescând la fel ca nişte copii normali. Mai mult chiar, toţi au manifestat o predilecţie deosebită faţă de limba română. Nefericitul accident care a lovit familia Grigore a avut loc mult mai târziu, peste ani buni de zile, când familia nici măcar nu se aştepta.

Primul afectat a fost fiul ce mare, Gherasie, care o moştenise pe mă’sa şi era prin urmare o fire mai bolnăvicioasă şi mai sensibilă. Gherasie Grigore a devenit repede o oaie neagră a familie şi a fost uitat de toţi când a decis să devină călugar, simţind aşa, o chemare aparte făţă de cele scrise. Bun, peste asta a mai trecut cum a trecut familia Grigore. Chiar dacă erau cu toţii buni creştini, şi-ar fi dorit şi ei ca fiul cel mare să îi calce pe urme tatălui şi să preia aprozarul pe atunci, magazinul mai nou, afacerea familiei. Dar n-a fost să fie. Cu toate acestea, l-au iertat căci era totuşi un slujitor al Domnului şi deh, se puteau lăuda la rude cu el cum că e pios şi alte chestii. De altfel, de când cu Gherasie călugar, Teodosiu începuse să mai tragă chiulul duminica de la slujbă că doar avea pile la ăl de Sus. Asta până când a fost dat afară din mănăstire şi s-a făcut pustnic. Aparent, îl lovise un soi de „grammar-nazism” şi se apucase să corecteze gramatical o scriptură veche de câteva secole din dotarea bisericii (“grăiescu-vă“, nu “grăiescuvă”, încărcălise el printre altele). Peste asta, familia nu a mai putut trece aşa că Gherasie şi-a petrecut următorii ani trăind în pustietate şi predicând, în mod corect gramatical, cuvântul lui Dumnezeu veveriţelor şi vrăbiilor.

Următorul a fost fiul mijlociu, Nelu. Un bărbat foarte misogin, nici el nu reuşise să aducă prea multă fericire părinţilor săi. Necăsătorit, urâcios şi fără prea mulţi prieteni, lucra undeva la o firmă de construcţii, făcând o muncă de birou. Într-o bună zi, a citit într-un ziar, la rubrica „Să vorbim corect”, un mic articol care spunea că pluralul corect al substantivului „boschet” este „boschete, lucru care l-a enervat la culme, el ştiind că se zice „boscheţi”. De altfel, „boschete” sună extrem de incorect. Dar ceea ce l-a deranjat cu adevărat şi l-a făcut să îşi iasă din pepeni a fost explicaţia, şi anume că este un substantiv neutru, fără gen, fiind masculin la singular şi feminin la plural.

„Adică avem un boschet şi două boschete???”, urlă el în birou. „Deci dacă iau un boschet separat e boschet bărbat, dacă mai iau încă unul e tot un boschet bărbat dar dacă îi pun la un loc ies două boschete femei, chiar dacă sunt aceiaşi boscheţi bărbaţi? Huo femeile!!! Ne manipulează limba, barbaţii rămân bărbaţi indiferent de număr, huo, nemernicelor de femei care ne-aţi pocit limba!”.

Nelu Grigore a fost primul dintre fraţi care a ajuns la puşcărie după ce şi-a pocnit o colegă în cap cu scaunul, auzind-o spunând că trebuie să cumpere două ouă în drum spre casă, şi nu doi oiuri, cum considera el.

Ultimul lovit de năpasta şi al doilea care a ajuns în spatele gratiilor a fost Mateiaş, mezinul. Mateiaş Grigore, lumina ochilor cuplului Teodosiu şi Marilena Grigore, era cât de cât realizat în viaţă, având o soţie, pe Eufrosina, şi doi copii, Dănuţ şi Dorinel. Această ciudată boală s-a manifestat şi în cazul lui diferit, făcându-l să pocească cuvintele. Oarecum… Când l-a întrebat nevasta într-o seară ce face, i-a zis că „miesomnează”, în loc să spună că îi e somn. Când l-a întrebat ce face în bucătărie, i-a zis că „curăţcartofuieşte” pentru că „iefomează”. După vreo două luni de la începerea incidentului, Eufrosina i-a zis că îi ia pe copii şi se duce la maică’să, că nu vrea să stea în casă cu un incult care nu ştie să vorbească şi de care râde toţi vecinii, fapt pentru care Mateiaş a pocnitocuciocanuit-o letal, fiind şi el trimis la pârnaie.

În mod ironic, Gherasie a fost cel care a ajuns ultimul în arest, deşi a fost primul lovit de boală. Pe l-a luat garda după ce a fugărit un copil care scrisese cu degetul „spalămă” pe parbrizul unei maşini. Cică ar fi continuat să urle „spală-liniuţă-mă!!!” timp de vreo trei ore după ce a fost capturat.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

9 Responses

  • Tan says:

    umm… lol… I guess :-??

  • H. says:

    asta a fost cel mai mortal “ramdomness” pe care l-am citit vreodata :))

  • Iusty says:

    Sec, dar amuzant, mi-a plăcut cît de cît :-?

  • Issa says:

    Eufrosina o chema pe una dintre personajele principale ale povestirii (sau nu mai stiu exact ce era) “Les trois graces” de Mircea Eliade, in care trei femei- cobai care au testat un elixir al tineretii, erau tinere vara, si isi continuau batranetea iarna. O fi fost si asta de la Cernobal, mai stii?

  • chemare aparte faţă de cele scrise? poate de cele sfinte…ah, acum la sfârşit văd unde baţi.
    înafară de astfel mici detalii, tu eşti… glorios! să nu te laşi niciodată de scris. când am început să citesc ţineam batistă la nas, dar cred că mai degrabă am uitat de nas şi mi-am suflat râsul.

    sper să fac treaba aia cu poema răcelii într-un final.

    la cât mai multe astfel de aberaţii!

  • Filologus says:

    Dragă domnule,

    Această epistolă închinată ţie (îmi cer scuze pentru limbajul folosit, dar scriitorul care m-a tălmăcit nu îmi permite altfel a grăi,eu aparţinând unui veac demult trecut şi încheiat, din care nu îmi este permis să ies)esprimarea unei dureri negrăitoare faţă de maritiriul copiilor Grigore. Aceşti eroi ai limbii literare s-au jertfit pe altarul gramaticii morale şi iată modul grosolan în care i-a răsplătit omenirea, îngrădindu-le geniul în puşcării şi în spitalele de nebuni.

    Probabil că de aceea Eminescu a presupus numai, prin modul conjunctiv “să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni”, fiindcă geniul său avea conştiinţa sufletelor nevinovate de acolo. Dumneata însuţi te vei fi întrebând de unde ştiu de poemul eminescian, când eram de fapt răposat de multă vreme, dat te voi lăsa să cugeţi cu hreerul dumitale la toate cestea.

    În încheiere, numai o rugă mai am, din partea Mirunei: pare-se că s-au încâlcit anume treburi la dumneata în cronică şi nota dumneaei de subsol nu a apărut încă. Te roagă să rezolvi cât mai grabnic cu tiparul acesta defect.

    Cu stimă,
    Al dumitale şi al întregii lumi gramati-ceşti,
    Filologus

    P.S. Poate te-ai îndoi de veridicitatea mea, din cauza numelui, dar adevărat grăiesc eu, că Filologos, cum m-a botezat Deleanu, nu este corect, latineşte vorbind, aşa că am realizat anumite demersuri întru respectarea normei gramaticale.

  • dreamy says:

    Oh, that was nice!:)) Sec si totusi amuzant… m-a dus cu gandul la cartea lui Dan Diosu, Patru plus patru si ceilalti patru.

  • mirunabe says:

    altceva?

  • mirunabe says:

    p.s. aştept moderare,



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>