Această epistolă închinată ţie (îmi cer scuze pentru limbajul folosit, dar scriitorul care m-a tălmăcit nu îmi permite altfel a grăi,eu aparţinând unui veac demult trecut şi încheiat, din care nu îmi este permis să ies)esprimarea unei dureri negrăitoare faţă de maritiriul copiilor Grigore. Aceşti eroi ai limbii literare s-au jertfit pe altarul gramaticii morale şi iată modul grosolan în care i-a răsplătit omenirea, îngrădindu-le geniul în puşcării şi în spitalele de nebuni.

Probabil că de aceea Eminescu a presupus numai, prin modul conjunctiv “să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni”, fiindcă geniul său avea conştiinţa sufletelor nevinovate de acolo. Dumneata însuţi te vei fi întrebând de unde ştiu de poemul eminescian, când eram de fapt răposat de multă vreme, dat te voi lăsa să cugeţi cu hreerul dumitale la toate cestea.

În încheiere, numai o rugă mai am, din partea Mirunei: pare-se că s-au încâlcit anume treburi la dumneata în cronică şi nota dumneaei de subsol nu a apărut încă. Te roagă să rezolvi cât mai grabnic cu tiparul acesta defect.

Cu stimă,
Al dumitale şi al întregii lumi gramati-ceşti,
Filologus

P.S. Poate te-ai îndoi de veridicitatea mea, din cauza numelui, dar adevărat grăiesc eu, că Filologos, cum m-a botezat Deleanu, nu este corect, latineşte vorbind, aşa că am realizat anumite demersuri întru respectarea normei gramaticale.

sper să fac treaba aia cu poema răcelii într-un final.

la cât mai multe astfel de aberaţii!