Header image

La biliard

Posted by cedik in Baiet fiind...

Sper că nu am mai postat păţania asta pe blog, ar fi destul de trist. Ce vreau să vă povestesc s-a întâmplat când eram eu într-a 12-a, prin februarie, daca îmi aduc eu bine aminte.

Participasem la un concurs de informatică+istorie (Istorie şi societate în dimensiune virtuală), pentru care făcusem un soft educaţional despre Cruciade, cu care mă calificasem pentru faza naţională ce se desfăşura la Focşani.

Am stat acolo vreo trei zile, cazaţi în internatul unuia dintre liceele din oraş. Spre norocul meu, am nimerit nişte colegi de cameră foarte tari: amuzanţi, de treabă, fără fiţe şi aere, cu care m-am împrietenit repede. Şi ne-am dus noi în prima zi la biliard, într-unul din cluburile din Focşani. Asta se întâmpla în timpul zilei, profii ştiau de noi. So far, so good. Am jucat noi biliard şi ne-am distrat pe cinste (eu cel puţin eram în perioada în care mergeam săptămânal cu Dragoş în Junior să jucăm aşa ceva), după care ne-am întors în camere. Nu era foarte departe de internatul nostru, şi nici drumul nu era complicat.

Şi se face ziua concursului. Mergem, prezentăm lucrările, ne duc ei după aia la teatru, după care în excursie la o mănăstire şi alte obiective turistice, după care să vizităm fabrica de vinuri din Focşani iar la final, ne duc la un local din afara oraşului, unde are loc un soi de bal de „la revedere”, doar urma să plecăm în ziua următoare, după festivitatea de premiere şi, implicit, aflarea rezultatelor. La final, ne duc pe toţi acasă cu autocarul. Deja se făcuse vreo 12 jumate (noaptea). Ajunşi în cameră, ce ne gândim noi… hai la un biliard. Că deh, de mâncat – mâncasem, de băut – băusem, fiecare masă având câte doua sticle de demisec, şi, poate cel mai important, în ziua următoare urma să ne împrăştiem cu toţii prin toată ţara. Aşa că ce ne-am zis noi? Hai să profităm de ocazie.

Plecăm frumuşel pe jos către club, având grijă să nu fim observaţi de profi, să nu facă vreunul gură. Merge totul fără probleme până când ajungem fix peste drum de sala de biliard când, să vezi tragedie, apare maşina de poliţie…

Eu, major deja de câteva luni, nu aveam nici o treabă. La fel şi încă unul sau doi tipi. Restul însă erau minori, pe la 16-17 ani. Aşa că ce zic ei: „Mă, nu le spuneţi ăstora că mergem la biliard, că fac urât pe urmă. Le spunem că am fost nu ştiu unde şi-aşa şi pe dincolo şi şo-şo-şo”

Trage dubiţa lânga noi, coboara geamul şi apare una bucată mutră de poliţai tânar, cu una bucată poliţistă tânără după e.

-„Bună seara, actele la control vă rog. Ce e cu dumneavoastră aici la ora asta” şi alte vrăjeli.

Le spunem noi că suntem de la un concurs de informatică, am ieşit cu colegii la o pizza şi am rămas până mai tarziu, după care, când a trebuit să plecăm, ne-am rătăcit şi nu am mai găsit drumul spre internat.

Se uită poliţistul la feţele noastre, vede că nu avem mutre de golani, se uită şi la buletine şi vede că eram cu toţii de prin alte oraşe şi ne crede. După care începe să ne explice el frumos cum să ajungem înapoi.

Vaaaai, mulţumim frumos, dom’ poliţist! Îi facem cu mâna, ne prefacem că o luam înspre internat uşurel, aşteptând să dispară maşina de poliţie şi să o tulim repede să jucam biliard. Repet, clubul era peste drum. Fix peste drum! Era în fata noastră, îl puteam vedea, îl puteam mirosi şi, în vreo câteva secunde, îl puteam şi pipăi! Când, stupoare! Dubiţa de poliţie dă cu spatele şi vine iar lângă noi, făcându-ne semn să ne apropiem.

-„Mă, băieţi, hai să fac şi eu o faptă bună. Ia urcaţi voi în dubiţă, că vă ducem noi la internat.”

Deschide duba, ne bagă în spate ca pe infractori, şi pleacă liniştit în timp ce noi priveam jinduind spre clubul unde urma să jucăm biliard. Atât de aproape şi totuşi atât de departe. Am coborât apoi ruşinaţi la internat, mulţumind fals poliţistului în timp ce continuam să îl înjurăm în gând, ferindu-ne să fim văzuţi de cineva. Nu de alta, dar nu prea dă bine să fii văzut coborând din duba polţiei.

Ce să facem după asta? Să riscăm să ne întoarcem la club? Ei, na! Atât ne-ar fi trebuit, să ne vadă iar poliţistul ăla. Clar o încurcam. Ne-am întors în cameră şi, după ce au râs restul de noi, am jucat Popa prostu’ până la 5 dimineaţa.

Pe la 7, în timp ce eu dormeam buştean, mi s-au făcut următoarele poze:

IMG_3177

IMG_3171

IMG_3175

IMG_3192

P.S. Nu am fost singurul, si ceilalti care dormeau au fost pozati in astfel de ipostaze. Din nefericire insa, fotograful mi-a trimis doar pozele cu mine.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

15 Responses

  • Am fost in mai la Sibiu, si na, sa mergem si noi intr-un club, dupa ce am dat peste o namila de N-spe tone care isi arata muschii la noi si ne cerea buletinele, a explicat proful care era cu noi cum ca nu avem 18 ani si suntem in excursie si bla bla bla si ne-a lasat sa intram, acolo am comandat de…. 50 lei si….. am plecat in 30 de min ca s-a suparat proful respectiv. Ajuns acolo unde stateam, m-am ofticat de moarte pt ca am dat vreo 50 lei pe un pahar de jack cu cola, bautura nu mai aveam in camera, tigarile le terminasem, nu raspundea nimeni la telefon sa ma calmez, asa ca m-am culcat de la 11 seara :))

  • Sere says:

    ironia sortii :)) =))

  • Ich. says:

    Under, trebuia sa ma suni pe mine, raspundeam ^^*

    draguta patania :))
    mai ales poza cu pantofu’:-\
    asa mai?

    joke.

  • cedik says:

    @Under: 50 de lei un pahar de jack cu cola? Ouch… si mie mi se paruse scumpa o sticla de cola la 0.25 de 7 lei >.> Wtf, nu stiai dinainte ca e atat de scump.. sau cum?

    @Ich: De fapt, era o cizma. Cizma mea macar :))

  • Era pretul afisat doar Jack si era mai ieftin, si dupa ne-a intrebat daca vrem cu RedBull sau cu Cola si am crezut ca e pretul inclus :)) Si mai era si club dala de fite si bagau un haus infect…

  • miru be says:

    :)) am pățit și eu ceva de genu săptămâna asta. era la brașov, la un concurs de istorie, aceeași poveste: o gașcă de oameni de treabă și la locul lor, care a ieșit seara la o terasă la suc, respectiv bere. 3 majori, 2 aproape majori (eu+un fumător) și 2 de clasa a 7a (a fo concurs cu secțiune și pentru gimnaziu.) ne așezăm noi și comandă bere unu de-a 7a, insu- coleg de suferință aproape major și un major.

    vine berea, odată cu ea, trei șacali, micimani de cartier, gata să frigă amendă pentru orice. dăi, mută repede berea la majori, pachetu de țigări la fel, că venise patronu să întrebe cine câți ani are, propabil pus de șacali. nu ne-au făcut nimic, nici nouă nici patronului, dar am avut de furcă cu așa-zisul conducător al grupului, autoproclamat și guraliv de mamă mamă, care nu mai continua cu morala, că dacă ne prind ăștia ne amendează pe toți, bla bla bla.

    în fine, s-au fâlfâit șacalii pe acolo vreo trei sferturi de oră, timp în care berile s-au cam trezit și colegu aproape major a pufăit în gol, cu ochii la țigări și cu mâna pe prigatu meu, prefăcându-se că bea la răstimpuri din sticla cu capacul pus. la un moment dat, se hotărăsc micimanii să se care și nu dispar bine după colț, că începe rearanjarea mesei. dar-surpriză!- garcii (pl/garcea) se întorc tocmai când berea traversase jumatea mesei și țigara zbura deja spre buzele voluptos răsfrânte ale aproape-majorului. văzând dezordinea produsă pe masă și bricheta într/o rână, fără să fie pusă prea bine în fața cuiva, ne cer un foc, după care adaugă:
    -iote, măi, copii, v-ați ajuns, și beți și fumați…

    noi n-am zis nimic, dar fierbeam. majoru guraliv și autoproclamat căpetenie a luat telefonul și a început să-i povestească unui prieten imaginar cum a luat el 9.60 la proba scrisă și cum are mâine oralul, zbierând de parcă se încăpățâna să trezească tot brașovul cu succesul lui. în schimb, ăsta de-a șaptea chiar și-a sunat un prieten și i-a spus prin de îngâmfare: băă, sunt la brașov și știi ce? beau o bere! și mai știi ce? s-a luat garda de mine pentru asta!
    îți dai seama ce invidiiat a fost, să se ia ”garda” de el.

    cam așa am petrecut noi, aidoma ție. numai că n-am mai apucat să ajungem în cameră să jucăm popa prostu decât după două noaptea, fiindcă nu s-a mai putut deschide camera băieților, în care aveam și noi cheia, iar după ce s-a putut deschide… ei, dar asta e altă poveste, fiule, o să o povestesc cu ocazia altei ore de culcare.

  • cedik says:

    oh, haide :| te-ai oprit fix cand lucrurile deveneau mai interesante!
    povesteste-ne, povesteste-ne ;;)

  • miru be says:

    bine, bine!

    deci la noi la cămin era problema cu cheia, care trebuia lăsată la admin, la care făceai un drum lung până/n spate. treaba s-a simplificat când un băiat de-a 7a, colocatar cu băieții din comentariul anterior , a rămas în cameră, pe motiv că nu l-a lăsat mă-sa să iasă cu bagabonți ca noi în oraș (venise după el tocma de la hunedoara, să-l păzească de golani). așadar, am lăsat cheia la ei în cameră, ca să nu ne mai plimbăm pe la admin, ai prins ideea. omu, bine merci, se culcase pe la 11. și când zic că se culcase, chiar se culcase!

    ajungem noi la 12. lumina în camera băieților aprinsă (mai apoi am aflat că era veioza). ciocănim noi- nimic. mai ciocănim- nimic! îl strigăm în șoaptă/ nimic! bă, ce ne facem? ăsta face mișto de noi. colac peste pupăză, personu dinlăuntrul camerei nu avea nici telefon. batem oleacă mai tare, ne mai flendurim un pic, îl înjurăm de mă-sa/ nimic! bă, ăsta a pățit ceva, i s-o fi făcut rău! ori, neah, face mișto, dar îi arătăm noi lui!

    ne ducem și batem timid în ușa alăturată, unde dormeau profii noștri. ies toți morocănoși, le explicăm situația, le spunem că ne temem să nu-i fie rău cumva lu gemaburică. mă, și se apucă profii și bat. dar cu putere, nu așa! din cameră nu se aude nimic. bine, când am văzut că nu răspunde, hai la admin să luăm dublura cheii. vine adminu, bagă cheia în ușă, pardon, dom profesor, dar nu se poate deschide, copilu are cheia băgată pe dinăuntru.

    domnule, eu sparg ușa, amenință profesoru. copilu ăla e în responsabilitatea mea, dacă a pățit cine știe ce?
    dom profesor, nush ce faci tu, dar ușa n-o spargi, că de 40 de ani de când sunt eu aci responsabil nu s-a spart o ușă.
    bine, și copilu?
    nu mă interesează, lăsați ușa așa.

    pleacă adminu și se apucă profu și sparge frumușel ușa. ne înghesuim toți în ușă ca să vedem un ghem stând sub pătură. profu merge repede la el, trage pătura și îl zgâlțâie. un cap morocănos se ridică din pat, foarte surprins de vizita neașteptată și de numărul musafirilor. CUM, MĂ, AM BĂNCĂNIT DE MI-A VENIT RĂU,. AM SPART UȘA ȘI TU TOT NU TE TREZEȘTI?!

    pățania nu se termină aici. mai roaagă/mă o dată și îți povestesc și restu :))

  • miru be says:

    deci o să consider că m-ai rugat, fiindcă am limbariță precum florin piersic și trebuie să povestesc și faza următoare. (parca-aș fi unul din veteranii ăia de război care abia așteaptă să prindă o puștoaică în buz și să-i povestească aventuri de pe front…)

    (trebuie să știi că băiatu de-a șaptea, pe care ”l-a prins garda bând bere”, era un tip extrem de guraliv și de naiv, care dădea de gol pe toată lumea. sper exemplu, când mai discutam noi toți de persoane venite la concurs și a venit vorba despre una pe care băieții se prefăceau că nu o cunoscuseră, ăsta micu se trezește și el contrazicându-i: cum, mă, nu e aia de care ziceați voi că n-are cur?! ăsta e numai un exemplu de pus bețe în roate.)

    după incidentul cu ușa, profii se culcă și adorm buștean, măcar atât să fi prins și ei din armată- somnul comandat. și noi ne apucăm să continuăm petrecerea, de data asta la noi în cameră (se putea închide ușa, deci izolarea fonică era cât de cât asigurată). băieții au fost drăguți și au venit la noi cu o sticlă de suc și o pungă de covrigei. astfel, bând, mâncând, ne-am apucat să jucăm popa prostu și pe cât se încingea distracția, pe atât de mare se tot făcea gălăgia, până la un moment dat când am trezit profii.
    ne pomenim cu unul dintre ei bătând în ușă. mai mult dintr-un impuls decât dintr-un motiv rațional i-am închis pe băieți în baie și ne-am prefăcut că stăm cuminți.

    ce e gălăgia asta?
    ne scuzați, dom profesor, jucam popa prostu.
    singure? băieții unde sunt?
    păi, probabil la ei în cameră, dorm.
    bine, culcați-vă și voi, că e târziu.

    după ce i-am scos pe băieți din baie (a durat ceva, deștepții blocaseră ușa cu un mop și un desfundător de wc, pentru orice eventualitate) am decis să mergem la culcare, noi în paturile noastre, iar ei într-ale lor. și s-au cărat tiptil și repejor, fără să/și mai ia cu ei ce mai rămăsese din suc și din covrigei.

    a doua zi dimineața, profesorul care ne bătuse la ușă se duce să vorbească ceva cu un elev de-al său în camera băieților. în timp ce discuta cu el, se pomenește și gură/mare din clasa a a7a să vorbească în paralel cu alt băiat din cameră:
    bă, hai să mergem la alea (la noi adică) să luăm sucu, că mi s-a făcut sete. dacă o mai fi rămas ceva, oricum cred că au mâncat toți covrigeii după plecarea noastră…

    și tot felul de astfel de povești, pentru care a fost certat de băieți toată ziua. așa se încheie una dintre cele două zile de distracție. aș povesti și din a doua, și aia a fost tare, dar mă cam doar degetele, plus că nici măcar nu am citit cel mai recent post la tău.
    o seară bună!

  • Vizitator says:

    A fost o intamplare foarte… Sa spun amuzanta? Suna mai bine hazlie. Da, a fost hazlie. Pozele au constituit boia si Delikatul pataniei (iertare, dar nu suport expresia “sarea si piperul”). Din fericire pentru a mea persoana, nu imi place biliardul, n-am ajuns inca la liceu si sunt fata, deci colegele mele… N-ar fi prea mari sanse sa ajung pozata in astfel de ipostaze.
    PS (si total pe langa subiect): Ati putea posta acea parodie cu Inuyasha si alte personaje din anime-uri? Ceva gen “Inuyasha: O viata mea!”(in cazul in care o mai aveti)? Ar fi un lucru nemarginit de placut. La revedere!

  • cedik says:

    @Miru: Scuze, am avut probleme cu calculatorul… de-abia acum s-a rezolvat si am putut intra pe blog :(

    @Vizitator: Dap, teoretic o mai am :-? Hmm, cred ca o sa o pun pe blog, si-asa nu mai e postata pe nicaieri/

  • Vizitator says:

    Chiar ar fi un lucru extraordinar sa puneti povestea pe blog. Eu am citit-o pe vechiul M-A si chiar speram la un nou sezon: “Blestemul scandurii de lemn”. Dar s-a cam dus totul cu M-A (printre care si primul meu fic. Amintiri…) De fapt o parte din fic a mai fost postata undeva, cam pana la acel “OVA”. E intitulata “A strange story” acolo. Totusi, povestea intreaga ar fi binevenita. In incheiere:
    Multumesc, ar fi un lucru fantastic,
    Si acum spun: plastic, plastic, PLASTIC!

  • miru be says:

    nu-i nimic, cedik după cvum bine vezi m-am simțit aici ca acasă și în lipsa ta

  • cedik says:

    @Miruna: ma bucur, ma bucur, esti binevenita oricand!

    @Vizitator: http://blog.cedik.info/inuyasha-o-viata-meaaaaa/ :D Nu le-am pus ca posturi pentru ca mi-ar fi dat peste cap blogul (sunt muuuuulte), dar le-am bagat frumusel ca pagini. Lectura placuta si lemn, lemn, lemn!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>