Header image

A – Arici, Abac, Albina

Posted by cedik in abecedar

Aoleu, ce zarvă mare! Ce să facem, cum să facem?
Ariciul, albina şi abacul se certau de zor. Fiecare dorea să apară pe prima pagină a abecedarului.


Ariciul, aricios din fire (sau înţepat, pe înţelesul tuturor), susţinea sus şi tare că el trebuie să apară. Că aşa era de când se ştia el. Nici nu concepea să fie altfel.


Albina era mai eco, se simţea pă trend, cum s-ar spune acuma. Că e bine să înveţe copiii despre polenizare, că ea face miere care e tratament naturist pentru câteva sute de boli (a zis chiar că aduce un nene de la OTV să ateste lucrul acesta), că e mai muncitoare ca furnica. Albina avea şi spatele asigurat. Toţi bloggeri mondeni erau pro-albina, că e verde, e produs ecologic. Politicienii la fel: „băgaţi, dom’le albina, că promovăm agricultura ecologică şi agroturismul”. Sindicaliştii la fel: „e d’a noastră, n-aţi văzut că munceşte.”


Abacul… abacul se simţea şi el pe val. Era vintage. Cine a mai văzut azi un abac? Toţi tinerii care se respectau şi care nu erau ecologişti, automat erau vintage. Pac cu votu’ la abac! Plus că pe abac îl susţineau tehnocraţii. Cică el n-ar avea legătura cu politica, ţine de matematică, e om cinstit, câte bile aduni pe el, atâtea îţi dă. Respectat, nu alta.


Aţi crede poate că Ariciul nu stătea aşa bine în comparaţie cu Albina sau Abacul. Da’ de unde. Ariciul era sprijinit de lumea interlopă, îi ţineau Ursu’ şi Lupu’ spatele. Plus Vulpea, care îi era purtătoare de cuvânt.


Altfel spus, era egalitate. Şi atunci interveni presa.
„Ce părere aveţi despre Albină?”, au întrebat ei copiii.
„Nu ne place, că înţeapă”, au răspuns ei.
„Dar Ariciul? El nu înţeapă?”, continuă acelaşi reporter.
„Ce e ăla Arici?”, se mirară copiii crescuţi la parterul blocului, pentru care fauna se rezuma la câini, pisici, porumbei şi animele exotice văzute pe Discovery.
De Abac nici măcar nu s-au obosit să întrebe. N-ar fi avut rost, e dovedit ştiinţific doar că tinerilor nu le place matematica.


Au luat apoi interviuri altor personaje din domeniu: Quentin, dictatorul absolut asupra literei Q, sau verii Kilogram şi Kilometru, ce-îşi împărţeau frăţeşte k-ul. Xilofon, de la X, a compus chiar şi o melodie de campanie pentru Arici, în urma insistenţelor… prieteneşti ale Ursului (deşi, între noi fie vorba, ar fi fost de ajuns să îl roage Vulpea, uşor decoltată). Doar pe neaoşele Ş şi Ţ nu le-au băgat în seamă. Prea erau de la ţară.


Aiurea”, decretă într-un final Abecedarul, bossul cel mare, enervat de atâta gălăgie. „Ce Albină, ce Arici, ce Abac?”
A – de la Abecedar. Acum, acasă cu voi, hai!”. Şi dacă tot s-a creat precedentul, l-a pus şi pe nepotul Dicţionar la D.


Aşa se încheie scurta dar tumultoasa dispută asupra literei A.
„Cum comentaţi acest aberant abuz abecedaricesc asupra A-ului, această alarmantă acţiune, antipatică şi aiurea, absolut aleatoare şi anti-constituţionala. Aţi amenda Abecedarul, acest abuziv antreprenoar al a-ului?”, au întrebat aceiaşi reporteri copiii, dornici să le afle părerea.


Ǎăă…”, au răspuns aceştia.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

3 Responses



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>