Header image

Dracii mici si dracii mari

Posted by cedik in In tren

Azi prind loc fix lângă o familie cu 3 copii: 2 în braţe, unul în burtă. Cei din braţe erau doi drăcuşori (său drăcuşoare) cu zulufi blonzi, de maxim 3-4 anişori. Şi ştiţi şi voi cum sunt la vârsta aceea: pe cât de mică le e statura, pe atât de puternici le sunt plămânii.

Şi urlau, se bâţâiau, se agitau… nu vroiau să doarmă, nu vroiau să mănânce… unul se strâmba la mine într-un mod atât de drăgălaş încât nu m-am putut abţine să zâmbesc, iar celălalt… ei bine, celălalt era mai mult plimbat de tată în braţe, prin tren, să se mai potolească. Am asistat chiar şi la o schimbare de scutece, operaţiune foarte delicată în condiţiile în care trenul nu stătea pe loc, şi nici copilul. Din fericire însă, a avut succesul scontat şi, în mod surprinzător, nu s-a lăsat nici cu miesme neplăcute.

Deh, copii, ce să le faci.

Peste câteva staţii, dracii mici capată brusc concurenţă. Se urcă dracii mari în tren, liceeni de la ţară, care făceau naveta la Bucureşti. Fetele arătau ca şi cum şi-ar fi petrecut toata dimineaţa pensându-se, epilându-se, rujându-se şi aranjându-se, şi încă o oră-două în faţa oglinzii, migălind hainele să stea perfect. Ah, pardon! Aia erau băieţii! Fetele erau cele care arătau ca şi cum ar fi sosit direct de pe centură. Iar glasurile le erau pe măsura fiţelor. Manele în telefon, gălăgie, agitaţie, etc. Comportament civilizat de elev de liceu, pe cuvânnt de onoare. Drăcuşorii cei mici îi priveau însă suspicios.

Timp de o vreme nu s-a auzit glas de copil. Îşi studiau adversarii, aşa cum trebuie să facă orice om înţelept care doreşte să îşi anihileze competiţia. Unul dintre cei doi blonduţi s-a ridicat chiar în varful degetelor pe scaun, să se holbeze în spate la dracii ăia mari. Îi studia cu atenţie. Erau mulţi, gălăgioşi şi sălbatici. Ca o haită de hiene, numai că mai ferchezuiţi.

Au încercat ei copilaşii să mai urle, să mai zbiere, dar slabe şanse. Liceenii erau cu 12 clase peste ei. La propriu.

Într-un final s-au potolit şi s-au făcut cuminţi. Aşa drăcuşori mici cum erau, îşi consumară şi energia, se mai şi plictisiseră de urlat… Aia mari, nu. Aveau mai multă experienţă.

Cu unul dintre liceeni m-am întâlnit şi la metrou. Avea pantaloni violet şi pantofi mov. Se pare că nu doar fetele arătau ca nişte traseiste.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

16 Responses

  • Deea says:

    yey.Prima la comentariu. Ohoo cu dracii mici ai nimerit-o.Minunata mea sora are aproape 4 ani si face prostii de copil de 7 ani.In legatura cu liceeni…mai de la o vreme vad numai pitiponci,pitipoance,manelari,cocalarei sau invatacei(aia care isi pun pe telefon salam si gutza ei ,,nu stie” ca nenea Gutza este regele)incat imi lasa un gust amar.Oricum,inca nu imi dau seama cum de ai bafta sa dai numai peste specimene ciudate demne de muzeu :)

  • cedik says:

    Mai, o sa pun odata pe blog poza cu colectia mea de bilete de tren. O sa intelegi atunci cum de dau eu peste asemenea specimene :D

  • Deea says:

    La viata mea (scurta sau lunga nici eu nu-mi dau seama ) nu cred ca am mers mai mult de 15 ori cu trenul.Se vede ca ai ceva experienta.Totusi, te felicit pentru nervii de otel.Nu cred ca as putea suporta mult un manelist.(Hel care este ,,pa” persoana fizica)

  • Kiddie says:

    De la o vreme au început să îmi placă dracii mici ( don’t ask, really! ) dar tot cred că e foarte greu să stai în preajma lor. A trebuit să am grijă de fetiţa vecinei mele săptămâna trecută, pentru doar 20 de minute amărâte, a lăsat-o la mine acasă. Mama era ocupată aşa că a trebuit să stau eu cu ea, are gen 1 an jumate – 2, sincer nu prea ştiu. Şi am băgat-o în dormitor, i-am aprins televizorul, am pus-o în pat şi i-am dat o tonă de jucării. A stat gen 4 minute liniştită, adică ţopăind în pat şi atingând televizorul cu mânuţele ei murdare de…. dumnezeu ştie ce avea pe ele. Şi atât. Apoi s-a dat jos din pat, nu ştiu cum pentru că nu am fost atentă, a intrat în dormitorul părinţilor mei, a analizat tot ce era în jur, nu a reuşit să spargă nimic, s-a uitat la mine şi… a început să plângă :)) . A ÎNCEPUT SĂ PLÂNGĂ şi eu mă întrebam ce naiba i-am făcut. A trebuit să o duc la mama, dar nici chip să se liniştească. În cele din urmă, tot dulciurile ajung la sufletul oricui. Cu un baton de ciocolată, chiar stătea liniştită pe scaun ( pe cât de liniştit poate sta un mic drăguşor ) şi mânca… Deşi asta nu a durat mult pt. că altceva i-a atras atenţia.
    E greu să ai grijă de cei mici.

    Cât despre liceeni de acest gen, I know them all :)) băieţi care se aranjează mai mult ca fetele şi fete care arată de parcă ar fi gata să presteze… anumite servicii oricând şi oricum. CUL. Nu, de fapt cei mai culi, referindu-mă aici la băieţi, sunt ăia care se îmbrac aşa … foarte colorat şi cu o freză gen emo, ţepi, păr mult, breton în ochi şi ascultă manele date la maxim pe stradă, zdub zdub. Ăia’s cei mai cul.
    Şi la fete… ce rost are să mai comentez? Ori sunt exagerat de aranjat şi piţipoance, ori arată ca pe centură. 8-| mă bucur totuşi că ÎNCĂ nu sunt toţi / toate aşa. Câţiva din generaţia mea au fost salvaţi, thanks God.

  • cedik says:

    @Deea: Heh, eu am experienta. Sunt calit si fac fata :))

    @Kiddie: Si eu am avut grija de baietelul unei vecine mult timp, dar ne-am inteles foarte bine :D Ne jucam amandoi, ne uitam la desene, ii povesteam chestii.. L-am invatat chiar si cum sa arunce cu pietre in apa >:) Tin la el ca la un fratior

    Colegii tai de clasa cum sunt? Cate pitipoance ai prin scoala? Si cati cocalari?

  • Kiddie says:

    Well, colegii mei sunt oarecum normali, bine… sunt diversificaţi, ştii? :)) adică am câteva colege cu tentă de piţiponceală, dacă o pot numi aşa. Dar nu ceva exagerat. Pe de altă parte, la nivel de liceu, “fără număr, fără număr”, atât cât priveşte piţipoancele cât şi cocalarii.
    De exemplu chiar ieri am avut parte de un cocalar cu care nu ştiu cum naiba am dat să vorbim… well lol, worst moment of the week. Făcea nişte dezacorduri teribile, gen ” Îmi place manelele” , în sensul de dezacord, nu folosise exact această exprimare cu manelele :)) de obicei râd de chestiile de genul acesta, dar alteori pur şi simplu te calcă pe nervi, te seacă, te disperă. Mai ales când chiar ai chef să te relaxezi şi să asculţi pună muzică bună şi răsună la cineva Gutzicutza sau Sălămior… mda, îţi strică toată buna dispoziţie. lol.
    Piţipoance şi coclalari, d’ăştia sunt destui peste toţi. cel mai mult mă oftică faptul că ştiu, ştiam o tipă care era super ok, nu se aranja cine ştie ce şi nici nu îi păsa de chestiile de genul ăsta şi după , brusc, s-a transformat în cineva super girly şi a cam uitat chestii esenţiale, transformându-se curând în piţi. Şi eu chiar o admirasem aşa cum era, pur şi simplu nu îi păsa de porcării d’astea, acum hi5-ul la îndemână şi com-urile back back back please şi… toate porcăriile astea :)) trist. trist.

    Ah poate tu te înţelegi bine cu copii. Pe mine nu mă agreează aşa de tare. Poate pentru că şi eu sunt un fel de copilaş ( KIDDIE, right? )

  • cedik says:

    Pai si eu sunt un fel de copilas :))
    De-aia ne si intelegeam asa bine, ca ne jucam amandoi cot la cot :D
    Cel mai mult ii placea sa ii construiesc eu turnuri din lego, dupa care sa le darame el cu masinuta. Sau sa ii fac garaj pentru masini, tot din lego

  • Kiddie says:

    :)) Ok, presupun că îţi plac mult copii. Şi ei “simt” acelaşi lucru pt. tine.

    Pe mine pur şi simplu nu mă plac. Eu nu am răbdare să mă joc cu ei, aşa cum o faci tu.

  • cedik says:

    As I said, si eu sunt un fel de copil :D Nu e vorba de a avea rabdare sa ma joc cu ei, chiar imi place :))

  • Kiddie says:

    Ok, then, asta e ideea. Îţi place să te joci cu ei. :)) nu ai răbdare, dar îţi place. Uau, that sure is something :p

    Mie nu-mi place pt. simplul fapt că nu îi pot ţine în frâu şi nu mă pot comporta exact ca ei :)) sunt un copil egoist căruia îi place să se joace singur şi nu îşi împarte jucăriile =))

  • cedik says:

    Erau jucariile lui ca altfel… :-\
    I-am facut odata scandal lui tata pentru ca i-a dat figurina mea cu Batman lui Alexandru >.<

  • miru be says:

    cică: ”arătau ca şi cum şi-ar fi petrecut toata dimineaţa pensându-se, epilându-se, rujându-se şi aranjându-se, şi încă o oră-două în faţa oglinzii, migălind hainele să stea perfect. Ah, pardon! Aia erau băieţii!”
    noh, eu mă prinsesem din prima că erau băieții. așa îi vezi și în autobuz. și sunt enormi de mulți. de fapt, băiatul tradițional pare a fi pe cale de dispariție.

  • Kiddie says:

    @Miru be
    Da… E atât de … Ciudat. :)) vara, să ieşi cu prietenul tău şi, eivdent, tricou, pantaloni scurţi şi să fie mai epilat decât tine =)) ce tru. Şi mai colorat. Şi poate că nu ai avut timp să te pensezi, but don’t worry! tipul e deja pensat.
    Awful. Dacă se continuie aşa situaţia asta o să rămânem fără băieţi =)) .

    @cedik
    Şi mama i-a dat Mariei ursuleţul meu de pluş, cel pe care îl aveam de când eram eu pitic-pitic şi pe care l-am adorat din tot sufletul meu :)) probabil acum este rupt sau aruncat pe undeva într-un colţ obscur al camerei : ( sad moment.

  • cedik says:

    @Miru: aveau The Bloodhound Gang o melodie cu niste versuri care se pretau perfect acestei situatii:
    “I wish I was queer(gay), so I could get chicks”

    @Kiddie: Nuuu, eu sunt mai posesiv :P Nu vreau sa imi strice altii jucariile, sunt amintiri de cand eram mic, de ce sa se piarda? Plus ca figurina cu Batman o primisem cadou si nu ar fi fost frumos sa o dau pe mana altcuiva

  • Maura says:

    lol, am patit si eu sa dau de niste specimene aka pui de rromi la propriu, d’aia murdari si salbatici rau de zici ca erau gorile nu alta, in RATB, cand mergeam cu 41’le spre Herastrau.

  • cedik says:

    Oh da, e teroare ce e si prin Bucuresti… :|
    Bine macar ca Ploiestiul e cat de cat ok..



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>