Header image

Cum l-am cunoscut eu pe Bujie

Posted by cedik in Baiet fiind...

Tata avea un coleg de servici cu care se înţelegea tare bine şi la care treceam des prin vizită, atunci când eram mai mic. Stătea fix lângă mătuşa mea, aşa că eu rămâneam pe acolo în timp ce el mergea la prietenul lui. Asta sau veneam şi eu cu el, mai ales că avea un băiat cu doar vreo 3 ani mai mic ca mine, mare gamer şi posesor de joc pe televizor. Cu el m-am jucat Battletoads şi Spiderman şi mi-a împrumutat multe dischete de Terminator. Mai mult chiar, în clasa a 4-a am făcut meditaţie la franceză cu sora lui, pentru că la colegiul B.P. Haşdeu din Buzău se dădea admitere la franceză şi matematică pe atunci. În timp însă… nu am mai trecut pe la el. Nu mai avea nici tata timpul de altă dată, acel coleg de-al lui a plecat de la fabrică… Uitat i-a fost şi fiul.

În liceu, aveam un alt prieten bun: Andrei, zis şi Make sau Andemon. Tot fan anime, ne întâlneam adesea prin pauze şi discutam despre DBZ şi jocurile Pokemon. Asta sau făceam schimb-uri de cd-uri cu anime-uri, mai rare pe atunci decât metaliştii într-o discotecă de cocalari. Andrei avea la rândul său un prieten bun, zis şi Bujie. Acel Bujie (sau Kyo), care a făcut stand-up la Nijikon anul trecut (ca şi Andrei de altfel). Tot fan anime.

Am ieşit noi cu toţii de vreo câteva ori prin oraş, prin crâng, ne-am mai întâlnit cu el şi cu Andrei când eu şi Dragoş (fost coleg de bancă, best friend, etc.) ieşeam seara de la sală… Cum era un băiat dezgheţat şi amuzant, ne-am împrietenit repede. Şi într-o bună zi, ne invită el pe mine, Andrei şi Dragoş, la el acasă, să ne jucăm nuş ce joc pe calculator.

Şi mergem. Şi ajungem în Micro3, o zonă din Buzău.

„Aaa, ce chestie”, mă gândesc eu.

„Aici stă şi mătuşa mea”, îi zic lui Bujie.

Intrăm în blocul de lângă, luăm liftul.

„Aaa, ce chestie, aici stătea şi colegul lui tata la care mai veneam noi”, mă gândesc eu.

Ne oprim la 10, ultimul etaj.

„Aaa, ce chestie, parca tot pe sus stătea şi colegul lui tata la care mai veneam noi”, mă gândesc eu.

Intrăm în casă, ne descălţăm, mergem la calculator.

Hmm, ceva era dubios. Încep să mă uit în juru-mi… la încăpere, la mobilă, la poze… Hmm.

„Auzi, tatăl tău a lucrat cumva la fabrica de geamuri?”, îl întreb eu pe Bujie.

„Da, de unde ştii?”

Mă uit la Bujie şi îi dau geniala replică:

„Bă, eu te ştiu pe tine!!!!1”

Acesta mă priveşte ciudat, ca şi cum i-aş fi zis că focul frige.

„D’uh, normal că mă ştii. Doar eşti la mine acasă. Crezi că aş fi invitat un străin aici?” Mai că mai avea puţin şi îmi lua temperatura, să vadă dacă nu cumva deliram.

Rămânând la fel de genial, îi dau replica: „Nu, bă, eu chiar te ştiu pe tine!”

Stupoare. Deja Dragoş şi Andrei se uitau la mine fără să ştie ce să mai creadă. Bujie la fel.

„Tatăl meu era coleg de servici cu tatăl tau şi mai veneam pe la tine când eram mic.”

Hmm, încep să îi se aprindă luminiţele lui Bujie. „Cum îl cheamă pe tatăl tau?”, mă întreabă el.

„Costin, Costin Bucur”

„EŞTI BAIATUL LU’ NEA COSTIN?????111222 DE CE N-AI ZIS BA AŞA?????22”

Sare pe mine, ne îmbrăţişăm cu patos, exact ca în reclama cu „nepoaaate”, după care mă ia şi mă plimbă prin casă ca pe sfintele moaşte. „Tată, ştii cine e băiatul ăsta???”

?

„E băiatul lui nea Costin!!!11”

OMG!!!

„Mamă, ştii cine e băiatul ăsta???”

?

„E băiatul lui nea Costin!!!11”

OMG!!!

Bineînţeles, în tot timpul ăsta eu şi cu Bujie ne ţineam în braţe, ca doi vechi prieteni care nu se mai văzuseră de secole.

După ce ne-am despărţit, am putut răsufla într-un final uşurat. După ce ne-am regăsit noi mi-am reamintit şi că uitasem să îi înapoiez nişte dischete. Uitatul fusese uitat-uitat, nu din-ăla nesimţit, cu ghilimele. Dar chiar şi-aşa… cum ar fi fost să mă trezesc cu un

„Băăă, tu nu eşti ăla care mi-a luat dischetele cu Battletoads?????”

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

11 Responses

  • Andera Y says:

    :)) ))) Geniala faza: “mă plimbă prin casă ca pe sfintele moaşte” Am ras cu lacrimi!
    Asta e faza d’aia gen “uite ce mica e lumea”… :D

  • Andreea says:

    Meh! Sunteti toti de nota 10. Am patit si eu ceva asemanator : tot asa s-a intamplat si la mine , numai ca acum respectivul este coleg de clasa, mai exact coleg de banca. MA ce mica-i lumea!
    Si din putinul acela pe care il cunosc eu pe Kyo (stand-up, din spusele unor amici si din ce spui tu)….este al naibii de glumet si de fun :))
    Meh …la Niji clar nu voi rata o poza cu voi. (daca am voie. ( vorba surorii mele: E voie?)

    Felicitari pentru post si la mai multe XD ^^

  • Cristina says:

    este o vorba “n-ai fi zis!” ;))
    amuzanta intamplarea
    cine zicea ca s-a terminat emisiunea ‘surprize surprize’ ? :))

  • cedik says:

    @Andera: Sa stii ca fix la asta m-am gandit si eu atunci :| Lumea chiar e mica, mai ales cand te raportezi la fanii anime dintr-un orasel minuscul precum Buzau.

    @Andreea: Hehe, sigur :)) Vroiam sa pun si eu in postul asta poza pe care o aveam cu Bujie, dar se pare ca nu o mai am in pc.
    Si dap, chiar e al naibii de glumet si distractiv, ca si Andrei. Mergeam odata cu ei pe strada si s-au apucat sa cante cu voce tare “Because I got high” a lui Afroman :))

  • cedik says:

    @Cristina: Stii ce ar fi frumos? Sa ne desparta iar imprejurarile si sa ne mai intalnim in conditii similare si la batranete

  • Andreea says:

    :)) Vaaai ce mica-i lumea. Muhahaha acum ca am mana libera la poza :) :) vin cu aparatul :))

  • krossfire says:

    Pufaaa…Battletoads ? Genial joc ! Era varianta pe SNES (Terminator sau cum le zicea clonelor chinezesti) sau varianta Amiga/PC :D ?

  • cedik says:

    Terminator, clona de SNES, nu aveam noi pc pe atunci, inca era o raritate.
    Ce-mi mai pierdeam vremea cu el pe atunci… ma distra asa cum pc-ul nu prea mai poate sa o faca azi.

  • Falcon says:

    Ah Bujie… a fost amuzant si cand v-am cunoscut pe amandoi in 2006-2007 :))

    Bujie lucra la un site anime si avea nevoie de cineva care stie php, nu stiu cum se face ca a ajuns la mine in loc de Bogdan.

    Mai amuzant a fost cand incercam sa il prezint lui Bogdan pe Bujie intr-o conferinta, nestiind ca astea doi se cunosc de mici. =))
    Iar la Nijikon in 2007 am reusit sa ne vedem pentru prima data.

    Frumoase aminitiri.

  • cedik says:

    Daaa, si tu te ascundeai de mine, ca nu vroiai sa iti fac poza :))
    Erai rusinos ca o fata mare. Nu a durat decat pana la Otaku, editia care s-a desfasurat pe Lipscani, cand am facut poza cu tine :>



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>