Header image

Desenica – partea 2

Posted by cedik in Desenica

Cu o fiică, fie ea şi din celuloid şi cu ten de creioane colorate, Mariela era mult mai veselă şi plină de viaţă, doar avea pentru ce trăi. Iar lucrul acesta nu era tocmai pe placul tuturor, în special al Vetei. Cine era Veta? vă veţi întreba probabil. Ei bine, Veta era un personaj atât de stereotipic încât părea mai degrabă o veritabilă eroare a naturii, o caricatură umană, al cărei unic scop era să fie dată drept exemplu negativ. Veta era acră ca o prună stricată, rea şi bârfitoare, cu o gură de mahalagioaică c-un vârf de limbă plin de venin, din care rar nu ieşeai albie de porci. Şi înţepaaaaaaaată, ca şi cum ar fi avut mereu mărăcini în burtă. Murea de oftică atunci când vedea că cineva e fericit şi singura ei bucurie era să le facă rău altora. Nu era nimic bun la ea, absolut nimic! Iar cel mai rău şi cel mai rău era că stătea fix lângă Mariela. Şi cum pentru aşa o fiinţă nu există nici o activitate mai plăcută decât pânditul vecinilor şi trasul cu urechea, şi-a dat destul de repede seama că mai era cineva în acea cameră.

veta

-„Aha!”, se bucură înveninata, şi în ziua următoare fugi direct la administratorul blocului să se plângă de Mariela, că nu a declarat încă o persoană la întreţinere. Şi lipa-lipa, merse cu el târşâindu-şi papucii de casă, savurând intens fiecare clipă şi anticipând momentul în care Mariela avea să fie umilită şi pusă să plătească. Bineînţeles însă că nu au găsit nimic în neregulă. Desenica fusese bine instruită să nu facă nici un zgomot în astfel de situaţii iar în camera se vedea clar că nu putea locui decât o singură fiinţă umană. Iar cea umilită fu Veta, muştruluită bine de administrator pentru că i-a irosit aiurea timpul. Dar Veta nu era genul de persoană care să se dea uşor bătută, singura ei calitate de altfel.

Timp de o săptămână pândi cu fiecare ocazie uşa Marielei, doar-doar de-o vedea pe cineva străin ieşind. Şi nimic! Se cocoţă atunci într-o noapte în corcoduşul din faţa blocului, sperând să poată vedea ceva pe fereastră. Da! Femeie la peste patruzeci de ani, suită în copac, într-atât de obsedată era. N-a ţinut Dumnezeu cu Mariela în noaptea aceea, iar Veta a văzut tot. Şi-a fost atât de speriată de ce-a văzut, încât era să cadă din pom şi să-şi rupă gâtul, dar iarăşi n-a ţinut Dumnezeu cu cine trebuie.

-„Hotărât lucru, e mâna dracului! bodogăni Veta în timp ce cobora din corcoduş. „Foaie vorbitoare? Neam de neamul meu n-a mai auzit de aşa ceva! Blestemăţie, arz-o-ar focul Iadului, nu se poate aşa ceva! Să piară, clar!” şi începu să se gândească la ce să facă şi cum să dreagă încât să distrugă acea afurisenie.

Nu vă faceţi acum iluzii cum că Veta ar fi fost mare credincioasă. Da’ de unde. Nu călca prin biserică decât o dată sau de două ori pe an şi, după cum deja aţi observat, era departe de a fi modelul bunului creştin. Era doar un pretext pentru a-şi justifica acţiunile. Nu că ar fi avut nevoie de un motiv pentru a distruge fericirea unui om…

Într-o nefastă zi, inevitabilul s-a produs. Petrecând puţin prea mult timp în noaptea de dinainte povestindu-i Desenicăi basmul cu mezinul cel viteaz, Mariela s-a trezit puţin mai târziu ca de obicei şi a trebuit să plece în grabă, uitând să încuie uşa. Atât i-a trebuit Vetei, care o pândea constant cu ochi de vultur! Norocul Desenicăi a fost că Veta era totuşi prea speriată de „foaia vorbitoare, acel lucru necurat” pentru a pune mâna pe ea şi a o rupe. A dat însă drumul ferestrei, a împins-o cu un băţ şi puf! dusă a fost, luată de vânt!

-„Aaaa”, a strigat Desenica speriată, în timp ce plutea prin aer luată de vânt. Dar nu o putea auzi nimeni, fiind vorba de un vânt aprig de toamnă, ce vuia cu putere. În plus, cine s-ar fi gândit că cea care striga era de fapt o fetiţă desenată pe o coală de hârtie. Negăsindu-se nimeni să o ajute, Desenica pluti, şi pluti, şi pluti….

-va urma-

P.S. desenele (atat acesta, cat si cel de dinainte sau cele care vor urma, sunt schite facute in joaca :P Poate voi face odata si odata si niste desene mai de Doamne-ajuta

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

4 Responses



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>