Header image

Caramizi

Posted by cedik in Stuff-uri personale

Azi, la seminarul de Deontologia Funcţionarului Public.
Profa, al cărei nume l-am uitat, încearcă să ne explice nişte chestii legate de comportamentul ideal al unui funcţionar public. Ştiţi tipul ala de discursuri motivaţionale, gen „Ştii că poţi!”, „Dezlănţuie fiara din tine” sau „Cum să ai mentalitate de căştigător”? Genul ala de discursuri care sună atat de frumos dar analizate cu atenţie îţi dai seama că sunt idioate şi numai o persoană cu un IQ sub medie poate pune botul la asemenea vrăjeli? Ei bine, profa ne ţinea un astfel de discurs (discurs redat aproximativ mai jos, din motive de memorie imperfectă).

Tu”, ne spune ea nouă, „ce faci când se aruncă o cărămidă în tine?
O arunci înapoi”, se aude o voce din fundul clasei.
Nu”, încearcă ea să ne explice. „Ar însemna consum de timp şi energie, ar trebui să depui efortul să arunci, să pui ţinta bla bla bla. Nu trebuie nici să te fereşti pentru că dacă te vei feri, oamenii tot vor continua să arunce şi la un moment dat te vor nimeri. Trebuie să stai aşa cum eşti, drept, şi să prinzi cărămida. Ce faceţi însă apoi cu toate aceste cărămizi?
Facem casă?”, se aude o voce timidă din faţa clasei.
Exact! Le folosiţi ca să construiţi ceva! Funcţionarul public nu trebuie să se ferească de cărămizile aruncate în el şi nici să le arunce înapoi, un astfel de comportament este sub demnitatea sa. El trebuie să folosească toate aceste cărămizi în scop constructiv

Toate bune şi frumoase, exemplu interesant, asemenea pildelor spuse de Iisus, cu substrat, morală şi alte cele dar… complet, absolut complet idiot. Eu sunt de acord că poţi construi ceva cu o cărămidă, dar cărămida dintr-o analogie nu are proprietăţi constructive. Şi aşa mă rodea să o întreb pe profă ce Dumnezeu poţi construi cu „asemenea” cărămizi, dar prea stăteam bine pe scaun, citind Fraţii Kip pe sub bancă.

Mă gândesc însă la următoarea posibilitate. Bruxellu’ vine şi se plânge de funcţionarii corupţi şi ne dă un bâşti! din spaţiul Schengen. Zbang cu căramida’n geam, cum ar veni. Şi poate că are şi profa dreptate. Poate că funcţionarii publici din România ar trebui să ia această cărămidă şi să o folosească în scopuri constructive. Să se mândrească cu ea.

România! Ţara cu cei mai corupţi şi incompetenţi funcţionari! Veniţi să ne vizitaţi, suntem cei mai cei din lume”. Eu zic ca ar merge ca idee de campanie turistică pentru Udrea.
Să ne tot arunce lumea astfel de cărămizi şi vom construi un zid al ruşinii (şi poate nesimţirii) care va rivaliza cu Marele Zid Chinezesc. Alt scop constructiv nu văd…

Oricum, m-am lămurit cum stă cu seminarul ăsta atunci când profa ne-a spus că viteza gândului e cea mai mare din Univers, că poţi fi cu corpul în clasă şi gândul în America, aşa de uimitoare e puterea lui. Cu alte cuvinte, dacă mă uit la un film cu samurai e ca şi cum aş lua avionul până în Japonia… Şi când ne-a mai zis, printre altele, că mai sunt şi alţii pe acolo, pe a căror existenţă noi pământenii nu o putem concepe încă… Asta şi cu Rizea, un alt prof din acest semestru, care ne-a vorbit despre schimbările care vor avea loc în creierul uman în 2012, când vom atinge cu toţii un nivel spiritual nou.

Nu ştiu de ce, dar am impresia că persoanele astea au primit o cărămidă în cap când erau mici. Sunt tare curios ce au construit cu ea…

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

4 Responses



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>