Header image

Eu si rosia

Posted by cedik in Stuff-uri personale

Pe masa din bucătărie am o roşie. Creşte semeaţă şi băţoasă, nepărând să-i pese de faptul că se află într-un ghiveci micuţ, şi se întinde spre fereastră, cu ramurile-i desfăcute, de parcă şi-ar dori să cuprindă soarele cu ele. Şi o şi face, cu un oarecare succes. Umbrită de stufosul păr de lângă fereastra mea şi aflată oricum pe partea mai puţin însorită a blocului, din fericire pentru mine, scutit de soarele arzător al zilelor de vară, ce îţi încinge geamurile, şi din nefericire pentru ea, lipsită de de unul dintre ingredientele fotosintezei, roşia mea trebuie să facă faţă cum poate. Şi o face, pentru că e o supravieţuitoare.

 

Cu ramurele-i desfăcute din tulpină şi frunzele-i lăţite, îmbrăţişează lacomă fereastra, încercând cu orice preţ să crească mare şi frumoasă. Şi creşte. Deşi într-un mediu neprielnic, roşia soarbe de câteva ori pe zi apa pe care i-o torn în străchioară şi culege cu frunzele fiecare rază de soare ce-mi bate în geam. Şi-i merge bine, din câte văd, având o nuanţă sănătoasă de verde.

 

Iniţial trebuia să fie în locul ei o roşioară micuţă, genul ale cărei fructe sunt mici bobiţe roşii, de dimensiunile unui ou de bibilică. Dar soarta n-a ţinut cu mine şi, nerăbdător, am luat o tulpină oarecare de roşie, am pus-o într-un oarecare ghiveci şi-am aşteptat cu sufletul la gură un oarecare rezultat. Oricare!

 

Şi am păzit-o ca pe un pacient bolnav, alarmat de greutatea cu care a prins rădăcini şi de faptul că i s-au ofilit primele frunze. Dar roşia mea, fiind o luptătoare, şi-a băut cu grijă apa şi a început să se caţere spre soare. Din nefericire pentru visele mele de agricultor amator, roşia mea nu pare a fi şi una rodnică. Singura ei floare s-a ofilit înainte de vreme şi a lăsat-o lipsită de roade. Însă cui îi mai pasă că nu-mi voi culege peste câteva luni roşiile din bucătărie ci le voi lua asemeni celorlaţi direct din piaţă când mă pot lăuda cu singura roşie decorativă din lume?

 

Iar roşia mea ştie asta. Şi nu-i păsa nici ei dacă va da sau nu roade. Nu, roşia mea are grijă să crească mare şi frumoasă şi să­-mi încânte ochii cu nuanţa ei sănătoasă de verde şi nările cu mirosul plăcut de roşie proaspătă, şi în timp ce eu îmi fac sandvişuri cu felii de brânză şi de roşie, ea poate creşte fericită, ştiind că şi-a depăşit condiţia.

 

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

3 Responses



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>