Header image

Arta urbana

Posted by cedik in aberand cu gratie...

Genul de om care colorează pereţii poate fi privit diferit de diferite persoane prin diferite prisme, rezultând de aici păreri extrem de diferite.

Unii, mai indulgenţi sau poate mai subiectivi, i-ar putea considera un soi de artişti. Alţii, mai puţin indulgenţi sau de un altfel de subiectivism cauzat de un punct de vedere diferit (posesor de perete versus admirator de perete), i-ar putea considera un soi de vandali. Iar alţii ar considera că adevărul se găseşte undeva la mijloc.

 

Judecând altfel lucrurile şi raportându-ne acum nu la gest în sine ci la calitatea artistică a rezultatului, mai putem vorbi şi de veritabili artişti dar şi de simpli măzgălitori, mânaţi nu de gânduri nobile şi creative ci doar de o tendinţă antisocială, teribilism sau, pur şi simplu, de alcool. Şi continuând firul ideii, putem împărţi astfel genul de om care colorează pereţii şi să ne putem închipui cu toţii ce trăsături are un om care lasă mesaje pe pereţii de sub pasajul subteran al unei gări. Iar eu unul găsesc tare greu de crezut că un astfel de om ar lăsa un mesaj precum “Eşti minunat” sau “Iubeşte-te”, într-un astfel de loc, uneori condimentat de excremente umane, vomă sau pete de urină şi rareori curat.

Oricât de mult aş încerca nu pot, dar chiar nu pot, să îmi îmaginez ce fel de om ar scrie aşa ceva.

Poate că, oh, poate că un cocalar trecut pe-acolo, s-a admirat mândru în vreo oglindă, şi-a studiat coafura haotică, pantalonii-colanţi, pantofii de damă din picioare, vestimentaţia pestriţă şi ochelarii de bunică semi-oarbă şi poate că şi-a zis: “Bă! Eşti minunat! Iubeşte-te” şi-ar mai fi pus şi un plm de n-ar fi rămas fara cerneală.

Sau poate că, oh, poate că un grup de credincioşi, de sectă enervantă, genul de credincioşi care trec din uşă în uşă, cred în Isus şi te întreabă dacă ai Biblia în casă şi pe care, în mod curios, nu toţi îi gonesc sau ignoră căci altfel nu s-ar explica numărul lor, poate că un astfel de grup de credincioşi amărâti de lipsa de interes a populaţiei, ar fi lăsat bibliile pe jos, şi ar fi suflecat frumos mânecuţele de la cămăşi şi, în timp ce unul ar fi ţinut de şase, ar fi lăsat un mesaj creştinesc, de la bunul Dumnezeu cetire. “Eşti minunat! Iubeşte-te

 

Dar totuşi, oh, dar totuşi… cocalarul ar şti el oare să pună corect cratima din “iubeşte-te”? Ar şi măcar el oare că există acolo o astfel de cratimă? Iar sectanţii, oh, sectanţii, ar putea ei oare să lase un astfel de mesaj fără să menţioneze şi-un Isus micuţ pe acolo, un Iehova, ceva-ceva?

 

Şi-adesea cad pe gânduri de fiecare dată când trec prin gară şi văd mesajele acestea. Şi la fel de-adesea un bun samaritean mă trezeşte la realitate, cu câţiva paşi mai încolo. Şi adesea contextul face totul.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

One Response



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>