Header image

Hoitul

Posted by cedik in aberand cu gratie...

Undeva la colt de strada zacea un hoit. A aparut intr-o dimineata si si-a facut simtita prezenta printr-un miros greu de ignorat. Primii care au mirosit neplacutul iz au fost cei care plecau la munca. La intoarcere, caldura accelerase procesul de imputire iar oamenii au constat ca problema nu disparuse. Ceva trebuia totusi facut. Mirosul era atat de puternic incat afecta un intreg colt de strada. Oamenii priveau peste gard, strambau din nas si comentau stadiul in care a ajuns tara, societatea, guvernul. 2013 si hoiturile zac asa, pe strada, in plin oras civilizat…

S-a tinut dupa o zi o sedinta ad-hoc pentru a se dezbate asa cum trebuie situatia. Cei care vociferau cel mai puternic erau cei care locuiau fix langa el, cei din celalalt colt erau mai moderati iar cei din zona de mijloc oscilau intre galagiosi si rezervati, in functie de cat de fine le erau simturile. Consensul era ca trebuia rezolvat cumva, parerile impartite erau legate de solutie.

Cei care stateau langa hoit erau de parere ca trebuie sa il ridice si sa il ingroape ceilalti pentru ca ei au avut deja mult de suferit. Asa traumatizati cum erau, nu ar fi putut fi in stare sa o faca, se cadea deci ca cei care au fost mai feriti sa se ofere voluntari, nu?

Cei care nu stateau langa el erau de parere ca nu e problema lor. Sigur, ajungea si pe la ei mirosul, mai ales cand batea vantul, si sigur, nu era frumos sa aiba o asemenea abominatie in cartier, dar pana la urma era responsabilitatea celor care stateau fix langa hoit. Pana la urma, fiecare sa isi rezolvele problemele din dreptul curtii, nu?

Dupa aprinse dezbateri, un om mai cu scoala a sugerat sa se sune la primarie, propunere intampinata cu aplauze atat de cei care stateau langa hoit cat si de cei care stateau deoparte. A urmat insa o alta perioada de incertitudine: cum anuntam primaria? Nu stia nimeni nici un numar de telefon, nici o adresa, nimic. A ramas ca pana la urma sa se intereseze un vecin, bugetar, si sa se reia sedinta a doua zi.

A doua zi, dimineata, cei care plecau la munca au trecut cu greu prin zona afectata, cu batistele la nas. Incepusera sa roiasca si mustele prin zona… Seara s-a reintrunit adunarea si s-a descoperit ca problema primariei nu era chiar a primariei. Unii ziceau ca de fapt e treaba sanepidului, alti ziceau de primarul care oricum promisese multe si nu facuse nimic. Erau chiar si oameni care doreau sa se sune la politie. 112 era numar unic, pana la urma trebuia sa vina cineva in stare sa faca ceva. O politie, un pompieri, o salvare, ceva…

Si s-a facut si ziua a treia. Iarasi zi de munca, iarasi batiste la nas. Hoitul incepuse deja sa devina una cu asfaltul. A venit in schimb cineva de la primarie, sesizat de un cetatean reactiv care s-a intamplat sa treaca din zona. A fost asaltat de cetateni care fie se plangeau ca au copii mici si nu e bine, fie se scandalizau de intarzierea cu care s-a intervenit. Nu s-a facut nimic pana la urma, se pare ca era vorba de un veritabil focar de infectie.

In a patra zi a venit iarasi un oficial, de la directia de santate de aceasta data. A venit la scurt timp dupa ce oamenii au trecut iarasi prin zidul de putoare in drumul zilnic spre munca. S-a constatat ca era groasa. Hoitul, in stadiu avansat de descompunere, parea a fi de pasare… Cu gripa aviara nu e de glumit! S-a trasat un cerculet cu creta, s-au pus niste semne si a ramas sa vina o echipa si mai avizata! Intre timp, copiii nu aveau voie sa se joace cu hoitul si trebuiau sa se spele pe maini inainte sa manance!

In a cincea zi a venit echipa de la boli infectioase. Nu s-a putut face nici de aceasta data nimic pentru ca intre timp aparuse si un grup de protestatari de la o asociatie pentru protectia animalelor. Hoitul parea a fi de caine! Sau de pisica! Care murise! Ori asa ceva nu se poate, sigur vreun om crud a abuzat un sarman animal! Trebuia descoperita cauza iar vinovatul pedepsit! Putin a lipsit sa se ia la bataie echipa de medici cu gloata de protestatari. Chiar si mai putin a lipsit ca vecinii din zona sa ia la bataie ambele grupuri, nemultumiti de faptul ca hoitul a ramas in acelasi loc! Asa ceva nu se poate, doar aveau copii mici!

In a sasea zi a venit si un echipaj de stiri, sa filmeze tot. A aparut si politia. Interviuri au fost luate, declaratii au fost facute, amenzi s-au dat, proteste s-au facut, dar hoitul tot acolo a ramas. Intr-un fel a fost bine ca fiind sambata nu s-au mai dus oamenii la munca. Intr-alt fel a fost rau pentru ca ramanand acasa au trebuit sa suporte mirosul.

Intr-a saptea zi, toti s-au odihnit, doar era duminica.

Intr-a opta zi s-a strans un grup si mai mare de protestatari si au plecat cu totii catre guvern. Au inceput sa afiseze pancarte cu “Jos ‘sescu mafiotul/ A lasat pe strada hoitul!”. O parte din multime era nemultumita de pensii, o alta de salarii, o alta de tratamentul aplicat cainilor maidanezi, o alta ca era nemultumita de lipsa culturii si prea multe manele, o alta care asculta prea multe manele si dorea sa profite de proteste ca sa arunce cu pietre in jandarmi. Intre timp, hoitul putea, hoitul putea…

Intr-a noua zi presedintele a iesit la balcon si a tinut un discurs in care anunta ca a fost adoptata o hotarare de urgenta! Hoiturile tocmai fusesera interzise prin lege.

Intr-a zecea zi, multumiti ca se miscase in sfarsit ceva in tara asta, oamenii s-au intors la munca. Tineau batistele la nas

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

3 Responses



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>