Header image

Music

Posted by cedik in Uncategorized

 

Am văzut recent un videoclip. Piesa era una house. Genul ăla de house cu ritmuri reciclate. Scoate unul un hit după care schimbă puţin ritmul şi mai trimite pe piaţă încă vreo 2-3 hituri. Fac din ranca-tanca tanca-ranca, cam ăsta-i şmenu’.

Revenind. Am văzut recent un videoclip cu doi tipi. Cică erau formaţie de house românească. Nu ştiu cine erau, că am vazut clipul întâmplător, dar cert e că erau români. Ca în orice formaţie house de genul ăsta, unul era degeaba. Avem odată solistul, ăla cu vocea modificată pe calculator. Băgat în faţă pentru că e mai arătos, cel puţin după standardele unora, nu face mai nimic. E acolo pentru că celălalt membru al formaţiei arată de parcă ar fi spatele solistului. Adică are faţă de fund. Ceea ce ne duce la cel de-al doilea tip.

Deşi ar trebui probabil să fie conştient că având o moacă de bulldog ar trebui să stea în spate, ţine morţiş să apără şi el în videoclip. Chiar dacă e un fel de labă tristă în spatele primului tip. Da’ apare şi el în clip, că doar el face toată munca, nu?

Mai amuzant e ce se întâmplă mai departe. Solistu’ cântă, o mai lălălălălălăie pe englezeşte cu accent românesc pocit de softuri audio, mai o tipă de rechizită îmbracată în costum de dezbracată se fâţâie pe lângă el, mai gesticulează. Mă rog, face ce fac soliştii în general. În tot acest timp, „muzicianu” e şi el pe-acolo. Privelişte tristă, are o mutră atât de banală şi lipsită, de obiect de rechizită, şi strică tot peisajul. E ca o chestie picată pe acolo şi care nu ştie să se integreze. Încearcă totuşi. E îmbrăcat la fel ca solistul, are o tunsoare similară, are şi el femeiuşti pe lângă el. Încearcă, dar nu prea îi iese. El şi nuca din perete.

Da’ nu stă mereu degeaba. S-ar mira lumea ce caută individul ăla în videoclip, de strică toată atmosfera. Adica na, să ai clip cu băiat gigel înconjurat de fete şi să bântuie şi-un afonache pe acolo. N-ar merge nici pe post de comic relief. Prin urmare, face şi el ceva şi anume ce ştie mai bine.

Dacă ar fi fost vreo trupă de rock, mai era cum era. Băga un solo la chitară, bubuia tobele, mai una, mai alta. Dar asta era trupă de house.

Cum termină de lălălălă solistu’, la moment de refren audio, so to speak, când se aude bucata aia de melodie reciclată, apare şi tipu’ doi. Are echipament de dj pe lângă el, din ăla şmecher, cu nume de firmă scrise pe el, tot soiul de manetuţe şi chestiuţe. Bun! Zic că stai să vezi ce o să înceapă ăsta acuma să se spargă în figuri, mai ceva ca Tiesto. Bagă scratch-uri, violeaza discurile, îşi bagă căştile după urechi, chestii de genul ăsta. Pauza.

Mă, stătea asta ca un păpuşel şi nuş ce sucea din nişte butoane pe acolo. Dar le sucea aşa timid şi stângaci încât ziceai că nu ştie ce face. Mai că aş fi zis că nu ştia să umble cu sculele şi făcea un fel de playback. Oricum, se termină repede momentul său de glorie, apare iar solistu’, iar cu fufele după el, iar cu lălălălă. Continuă videoclipul pe aceeaşi idee.

Acum stau şi eu şi mă gândesc… cum ar fi să mergi pe stradă şi să te oprească unu’:

-„Bă, tu nu eşti ăla din formaţia aia care sucea de butoane?”

Ptiu, de l-ar vedea mă’sa acum. .

 

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>