Header image

N-a fost odata ca niciodata

Posted by cedik in aberand cu gratie...

“A fost odata ca niciodata” si atat. Fara imparati, mosi si babe sau tineri isteti.
Daca nu ar fi existat totusi niste oameni, cu nimic iesiti din comun, nici macar “a fost odata” nu si-ar fi avut rostul.
In acest timp, prin alte locuri erau tineri printi, fete harnice sau flacai voinici din popor, ce treceau prin tot felul de aventuri, atat de minunate incat nu se putea sa nu le povestesti. Dar nu si aici. Oamenii nu aveau nici macar daunatori pentru recolte, daramite zmei, balauri sau capcauni.

 
Vorbind insa de recolte, a fost la un moment dat un agricultor ce a obtinut cu 50% mai mult orz decat in anii precedenti dar… nu ca niciodata. Mai obtinuse o alta persoana un randament similar in urma cu vreo 7-8 ani. Si chiar de n-ar mai fi obtinut nimeni, isprava in sine nu era genul care sa fie odata ca niciodata.

 
Desi oamenii o duceau bine, fata de vecinii lor mai caniciodatieni, si aveau ce pune pe masa, case mandre si chiar si galbeni pusi deoparte, pentru zile negre, li se innegreau chipurile de invidie cand mai auzeau de cate unii parjoliti de balauri. Unde e farmecul in viata daca nu ai si tu pe nimeni rapus de o maciuca de zmeu? Au vrut la un moment dat sa tocmeasca un monstrulet sa le faca o vizita, sa rapeasca una-doua fecioare, sa astepte sa vina cineva sa le salveze, bagandu-i si pe ei in cartile de basme, dar nici un monstru nu a vrut. Toti au spus ca nu are farmec, ori ce e viata fara farmec? Degeaba furi fete de la parinti daca nu are cine sa vina dupa ele.

 
Au reusit intr-un final sa convinga un zmeu sa ii ajute. Era mezinul familiei, cu suflet bland, si a acceptat mai mult ca sa scape de gura parintilor, care mereu il cicaleau. “De ce nu esti si tu ca fratii tai? Sa rapesti printese, sa cuceresti imparatii“. De parca de printese ii ardea zmeului… Lui ii placea sa citeasca. De altfel, asa l-au si convins, promitandu-i cateva care pline cu cele mai bune si mai rare carti. Au gasit rapid si fata dispusa sa fie rapita. Nu era fata de imparat si nici de mos sau baba, dar, asemeni zmeului, era pasionata tot de carti si se saturase si ea de gura parintilor, ce o tot bateau la cap sa isi gaseasca un barbat capabil, precum surorile sale. Si s-au dus frumos zmeul cu fata, intr-un castel cladit special pentru ei, cu rafturi pline-pline cu cartile promise.

 
Antagonistul ca antagonistul, insa cu protagonistul a fost mai nasol. Cu zmeul o rezolvara ei pana la urma, dar fu mai greu cu Fat-Frumosul. Cei de prin alte zone nu erau interesati de o simpla fata, mai ales i se dusese buhul ca e cam soareca de biblioteca. Iar ei, oamenii de unde nimic nu era ca niciodata, eeeeh… nu aveau ei stofa de eroi. Sa te duci sa te bati cu zmeul e complicat. Iti trebuie palos, iti trebuie cal pe baza de jaratec… Unde mai pui ca se apropia si primavara, trebuiau sa se pregateasca si de curatenie prin casa. Unuia ii fatase cateaua si trebuia sa aiba grija de pui, altul avea platfus si nu putea sa mearga mult pe jos… Complicat.

 
Dupa lungi si aprigi dezbateri, oamenii au ajuns la concluzia ca daca Fat-Frumos nu este, macar o fata de mosneag sa fie. S-au mai intalnit cazuri de tinere intelepte, care s-au dovedit mai istete decat cei ce le capturasera, si au fugit cu averile acestora. Au gasit chiar si destui voluntari care s-au oferit sa o ia de sotie, in caz ca se intoarce cu o avere mai maricica, din pur spirit de sacrificiu, si datorie cetateneasca. Asa ca au trimis de veste fetei ca si-ar dori ca ea sa ii vina de hac zmeului.

 
Doar ca zmeul era destul de bine crescut si cavaler, mai ales pentru un zmeu, asa ca fata prinsese drag de el. Nu strica nici faptul ca, le fel ca toti zmeii, avea un corp musculos, cu par pe piept si brate puternice. Si desi e drept ca erau folosite cu precadere pentru a da paginile tomurilor citite, tot puteau azvarli un buzdugan prin aer, ca sa deschida portile. Astfel de detalii dau bine la o fata, mai ales la una crescuta cu nasul in romane siropoase. Plus ca citeau amandoi si comentau mereu impreuna lecturile, iar zmeul nu avea nici pretentii sa ii dea cu matura sau ii gateasca. Drept urmare, fata a ignorat instructiunile primite si, cu zmeul prin zona, nici oamenii nu au mai insistat pe tema asta.

 
In timpul acesta, peste sapte mari si sapte tari, in tara zmeilor, incepuse sa apara un zvon cum ca ar fi fost odata ca niciodata un zmeu care a trait cu o muritoare, fara sa vina nimeni peste el. Dar nu credea nimeni in basme de-astea, pentru zmeii mici…

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>