*De aici se termina partea de copy-paste. Continui Cronicile cu un nou si proaspat capitol*

De un egocentrism a carui marime nu era depasita decat de marimea burtii sale, primul decret dat de Gogulan de Leizia a fost ca toate monezile sa poarte de acum chipul sau ca efigie si sa se numeasca Gogulei Grei, lucru ce s-a dovedit extrem de benefic pentru economia tarii, deoarece de acum banii din Leizia nu mai paraseau regatul si ramaneau in tara, pentru ca noile monezi erau atat de urate incat nici o banca nu vroia sa le schimbe in valuta si nici un strain nu vroia sa le accepte. Read the rest of this entry »

Dupa ce au cautat prin tinutul un candidat cat mai apropiat de pretentiile pe care le aveau ei pentru un rege in Puturesti, reprezentantii regatelor vecine au gasit persoana perfecta.

Gogulan de Leizia era la acea vreme un mic nobil din Puturesti, mandrul propietar al unui vast domeniu ce se intindea la veceul din spatele curtii pana la gunoiul din fata portii, stapan peste 50 de suflete ( 15 muste, 30 de tantari si 5 sobolani ), si descendent al onorabilului neam de Leizia, stramos al lui Dilimon de Dilimbania, primul locuitor al Puturestilor. Read the rest of this entry »

Cu toate ca era un tinut oropsit de soarta, bantuit de molime si uitat de Dumnezeu, care isi pierduse ochelarii de citit si nu il mai gasea pe harta ca sa faca ceva bun si pentru puturesteni, pentru stapanirea acestui tinut s-au purtat foarte multe razboaie. Read the rest of this entry »

*Incep prin a spune ca in acest moment copiez povestea de pe primul meu blog. Am scris-o intai acolo, asa ca o transcriu si aici, pentru a o putea continua. Ca parca e pacat de ea. Deci, sa nu ma acuzati ca am copiat-o de aici. *

A fost odata ca niciodata un tinut numit Putulesti. Era un tinut atat de jalnic incat locuitorii sai ar fi vrut sa-i spuna “Plin de rahat” dar nu li s-a dat voie. Read the rest of this entry »