Mi se dăduse ca tema un referat despre monştri, demoni, vrăji şi alte trăznăi. Nu vă gândiţi acum că era un referat despre fenomenul monştri, demoni, vrăji şi alte trăznăi, un fel de documentar transcris în genul celor de pe Discovery, cu originea lor, ce stă în spatele mitologiei, fundamente ştiinţifice şi sâmburi de adevăr. Nup, era un referat pe bune. Ca şi cum monştrii ar fi fost reali, precum câinii sau pisicile de pe stradă, iar eu trebuia să scriu despre ei. Aiurea…

În fine, zic să mă apuc şi eu de treabă. Până la urmă, unu’ care se pricepe la vrăjeală ar trebui să se priceapă şi la vrăji, nu? Dar inspiraţie ioc. Ce mama mă’sii, ce trebuia să scriu de fapt? Biografia zmeului sau a balaurului cu şapte capete? Nu ştiu ce a fost în capul celor de la facultate când ne-au dat o asemenea temă dar cum nu era 1 aprilie să pot crede că totul era o glumă pr.. de fapt, destul de reuşită, nu aveam ce face. Şi cum stăteam eu şi îmi făceam griji, căutând cu disperare un subiect, ceva, un punct de pornire, o văd pe sor’mea cum citea în Bravo Girls nişte formule vrăjitoreşti de amor sau ceva similar, ştiţi, genul ăla de formule în care fierbi pătrunjel, pene de porumbiţă albă, aprinzi două-trei lumânări parfumate, îndrugi ceva în latină şi aştepţi să te iubească ălălalt ca prin farmec. Le citea, le transcria frumos şi le băga în referatul ei. Uite mă, zic eu ofticat în gândul meu, până şi ea a găsit ce să scrie în referat. Pe de altă parte, mă mai gândesc la o chestie… cine naiba o să ştie că eu mint dacă o să zic că poţi alunga monştrii de sub pat cu un amestec de ceapă şi usturoi, lăsat trei ore într-o maşină de spălat peste care ai desenat nuş’ ce pentagrame? Urma să bag eu tot soiul de formule ciudate în referat. Perfect! M-am scos, am gândit eu. Dar de unde… nu mereu funcţionează totul aşa cum ai plănuit. Cel puţin, pentru mine n-a mers.

Cu toate că îmi făcusem eu acest plan, tot nu ştiam exact cum să încep referatul, ce abordare să folosesc, cum să o dau la întors şi aşa mai departe. Până când încep să observ urme de activităţi paranormale în propria mea casă. Da, chiar la mine în casa, nici mie nu mi-a venit să cred. Adică, hai să fim serioşi… monştrii, fantome, vrăji? Cine e îndeajuns de.. naiv să creadă în aşa ceva? Eu cu siguranţă nu. Oricum, nici după primele semne nu am devenit brusc vreun adept al fantasmagoriilor magice. Până la urmă, ce era de crezut? Că spunea mama că parca nu îşi amintise să fi lăsat nuş’ ce cratiţă acolo sau că tata spunea că tot dispar telecomanda şi şurubelniţele din magazie? Yeah, right… Atunci, de ce am pomenit de acest lucru, bănuiesc că vă întrebaţi, nu? Pentru că de data asta chiar ştiam ce o să scriu în referat: o să fac un tutorial legat de vânătoarea de monştrii. Nu, nu una pe bune, una fictivă. O să mă plimb prin casă, o să spun cum trebuie să iei interviuri martorilor, ce fel de semne trebuie să cauţi, cum să îţi dai seama cu ce tip de monstru ai de a face, cum să îl combaţi, cu ce fel de vrăji sau arme, totul scris bineînţeles din burtă (dintr-o burtă metaforică, să nu înţelegeţi altceva). Urma să mai bag şi poze, multe poze! Şi uite aşa urma să îmi fac eu referatul, un referat stufos şi de toată frumuseţea…

-va urma-

Notă: ce (de)scriu eu aici e un vis pe care l-am avut aseară. Ce urmează să (de)scriu în următoarele părţi tot din vis va face parte. Cam 80% din conţinut va fi din vis, deci vă rog de pe acum să scuzaţi lipsa de logică (inclusiv partea cu referatul… doar în vis poţi fi pus să faci un asemenea referat la facultate). Restul de 20% va fi… umplutură artisticometaforică :>