-”Bre, in intelepciunea si desteptaciunea mea care este, consider ca raspunsul la intrebarea ce te macina pe matale poate fi aflat doar pe taramul matematicii. Parerea mea! Hic!”

Acum, ciorba nu mai orbecaia orbeste, fara o directie anume. Trebuia sa ajunga deci pe taramul matematicii. Dupa documentari ulterioare, a descoperit ca acesta s-ar afla undeva prin coltul cercului, putin mai la stanga de triunghiul cu patru laturi. Curand, in pereginarile sale i se alatura si baiatul castravete. Baiatul castravete nu vroia sa afle care este folosul ecuatiilor complexe, dar ii spusese o pasarica in vis ca acolo poate gasi rezolvarea subiectelor de matematica de la BAC asa ca se decise sa incerce. Cei doi s-au intalnit intr-un bar, la un pahar de lapte cu tuica.

Avand acum de partea sa un nou aliat si prieten, ciorba se simtea in stare sa porneasca la drum in aceasta periculoasa calatorie. Primul pas pe care il avea de facut era sa se urce in autobuz pentru a ajunge la destinatie insa cum nu avea bani de bilet, au fost dati jos la prima statie, asa ca au fost nevoiti sa continue restul calatoriei pe jos. Incercand sa faca timpul sa treaca mai repede, ciorba incepu sa poarte o conversatie cu baiatul castravete. Afla ca acesta se tragea dintr-o nobila si straveche familie de castraveti, descendenti ai lui Castravete Viteazul insusi. Mai afla ca baiatul castravete era deasemenea si pe jumatate super-sayan asa ca ori de cate ori se supara isi turna apa oxigenata in cap, isi facea parul cu tepi si dupa ce rupea hainele de pe el, incepea sa alerge de colo-colo urland cat il tineau puteau plamanii: “Pate Hame Kame Haha!”,

Desigur, nici ciorba nu avea origini umile, fiind la randul ei descendenta veritabila si cu arfe a lui Ciorba cel Mare, primul descalecator care a incalecat pe-o sa si a spus o poveste asa. Si uite asa, din vorba in vorba, cei doi s-au mai apropiat putin de destinatie.

-va urma-

La iesirea din campus, ciorba s-a intalnit cu o batrana ghicitoare in palma. Cum ciorba nu avea maini si deci nici palme, a mers mai departe pana cand a gasit o ghicitoare care ghicea in zat de cafea. Dupa ce a baut repede o cafea, aceasta i-a spus:

-”Vad… vaaaaaad…. vaaaaaaad o calatorie. Da, te asteapta o calatorie lunga, la capatul careia vei gasi adevarata fericire. Vei avea de infruntat multe pericole si iti vei face multi dusmani dar si prieteni noi. Ai insa grija! Fereste-te de omul span si de omul ros si nu uita ca cel mai rapid mijloc de locomotie sunt caii cu motor cu ardere interna si combustie pe baza de jaratec. Domnul sa fie cu tine, fiul meu! Pace!”

Lasandu-i ghicitoarei o moneda de 50 de bani pentru previziunile sale, ciorba a plecat mai departe si nu a mai apucat sa auda cum ghicitoarea l-a blestemat sa fie blestemat, nemultumita fiind de bacsisul lasat. Cat de grav era blestemul si cum urma sa o afecteze… avea sa afle mai tarziu.

Merse ciorba ce merse si realiza ca nu stie unde trebuie sa ajunga. Nu putea pur si simplu sa mearga asa… de nebuna. Asa ca s-a apucat sa intrebe in stanga si in dreapta  unde putea afla care este folosul ecuatiilor matematice complexe. Cum in stanga era un perete iar in dreapta alt perete, incerca sa intrebe si in alta directie pana cand gasi un boschetar cuprins de aburii iluminari…

-va urma-