Fara sa stea pe ganduri, , unul din acolitii lui Gelu Chelu insfaca o bara de metal si se indrepta spre Edi. Ii pocni una in moalele capului si ii spuse:

-”You came and took our land, our crops, even our women! Now, we won’t take it from you anymore! We shall fight to the end! Geronimoooooooooooooo!!!”

Bine, de fapt a spus “Ia cara-te, ba, de aici daca mai poti!” dar asa nu e la fel de artistic.

Stupoare insa. Bara ricosa din capul lui Edi ca si cum ar fi  lovit un stalp de metal. Asta ca sa vezi ce inseamna sa fii  tare de cap. Sub privirile stupefiate ale tuturor, mai putin ale batranicii care il privea ceioasa (primii il priveau stupefiati pentru ca foloseau stupefiante, batranica insa se rezuma la ceai, de marijuana, dar ceai), Edi ii lua tipului bara din mana si o indoi sub forma literei X (asta ca sa vedeti ce supererou era el). Dupa ce o “dezindoi” si facu pe rand toate literele alfabetului pana la ? cand ar fi trebuit sa rupa o bucata din bara pentru a o pune ca virgulita. Speriati de faptul ca tipul ala ciudat si mic cunoaste toate literele alfabetului (!!!), Gelu Chelu&Co o luara la goana. Edi se indrepta atunci spre batrana si ii spuse:

-”Nu va mai fie teama, venerabila si stimabila baba, caci eu, supereroul Edi, Baiatul Fantastic, v-am salvat de la ananghie!”

-”Ce tot zici acolo, maica? Edi Copilu Fantastic, zici? Parca te-am vazut pe Taraf, aveai tu un videoclip cu Guta. Da ce-ai, maica, cu hainele astea de tracsecsual d-ala sau cum ii spune?”

Guta? El, Edi, Baiatul Fantastic, supererou de cartier si viitor supererou de oras, sa fie confundat cu un manelist? Oare asta sa fie ceea ce merita?

“Ptiu, maica, da urat mai esti imbracat asa! Ori oi fi vreun molestatar secsual si vrei sa profiti de mine? Piei, dracovenie!” spuse baba si il goni pe Edi in timp ce ii cara lovituri de baston pe spinare cu nemiluita.

*

Pe parcursul acelei zile, Edi mai incerca sa faca unele  fapte de supererou: vru sa ajute o batranica sa treaca strada dar fu luat drept un hot de posete; vru sa salveze o pisica din copac (a classic) dar se rupse creanga cu el si cazu peste pisica (Dana, please don’t kill me *puppy eyes*); vru sa salveze un copil de niste batausi dar fu injurat de mama si luat la pietre pentru ca aia se jucau de-a John Cena si Rey Mysterio si alte fapte de acest gen. Nimic nu ii iesi insa. Pierdu ziua degeaba si mai primi si bataie acasa pentru ca a chiulit de la scoala. Si asta pentru ca maica-sa nu a apucat sa il vada in costum… cu chilotii ei peste izmene. Altfel, cine stie ce se mai intampla.

Dezamagit, Edi se duse sa se culce cu lacrimi in ochi:

-”Cine mai are nevoie de un supererou in zilele de azi? E o meserie mult prea grea si nici macar nu ai satisfactii! La naiba cu asta, ma fac manelist!”

Epilog 

Peste cativa ani, Eduard Fantastic facea senzatie la nunti si la boteze, fiind cunoscut drept lautarul care indoie bare de fier cu mainle in timp ce canta din operele lui Guta si Copilul de Vito.

Echipat corespunzator, Edi iesi repede pe fereastra. Nu avea chef ca mama sa sa il vada in costumul de supererou. Nu de alta, dar trebuia sa aiba o identitate secreta. Si pe deasupra, purta si chilotii ei si nu vroia ca ea sa afle asta. E drept ca statea la etajul trei dar asta nu era o problema pentru un supererou ca Edi. Tasni printre tomberoane catre o alee intunecata si astepta in tacere ocazia de a-si face simtita prezenta.

Aceasta nu se lasa mult timp asteptata. Un grup de golani, condusi de nimeni altul decat Gelu Chelu, care isi revenise dupa bataia mancata, agresau o batranica aparent simpatica.

-”Haaaaaa!”, urla Edi tasnind de unde era ascuns.

“Lasati batranica in pace”, vru el sa spuna, dar din cauza esarfei de pe nas se intelese cu totul si cu totul altceva:

-”Fafasi fafanica ihn fafe!”

Grupul de golani se opri brusc, holbandu-se la aratarea care le iesise in cale. Pana la urma, ganditi-va si voi cum ar fi sa va apara in fata un tip scund, imbracat in izmene, cu o patura in spate si chiloti negri de dama peste izmene (da, erau tanga). Arata ca un nebun scapat de la Sapoca.

-”Ce puii mei vrei, ma?” se stropsi Gelu la el. Aceasta vorba despre puii sai era la propriu, sa stiti. Avea acasa vreo 12 intr-o cutie, proaspat iesiti din incubator.

-”Fafasi fafanica ihn fafe!”, repeta Edi.

Tacere si consternare.

-”Ba, voi intelegeti ce spune diliu asta? Vorbeste, ba, in pana mea cu toti dintii.”

Iarasi, Gelu vorbea la propriu. Chiar avea o pana. Era in pantaloni. O tinea in portofel, sa ii poarte noroc, nu va ganditi la prostii.

Exasperat si incepand sa se sufoce, Edi isi trase esarfa de pe nas pe gura, si le repeta pentru a treia si ultima oara.

-”Am zis sa lasati batranica in pace!”.

Intelegand in sfarsit ce vrea acel tip sa spuna, golanii incepura sa il ia peste picior.

-”Ia uite, ba, la asta, face pe duru!”

-”Esti jmecher, ma? Hai sa te bat o tara!”

-”Te mananca? te scarpin eu daca vrei!”

Impasibil, Edi, acum Edi, Baiatul Fantastic, le spuse:

-”Daca nu lasati batranica in pace, va voi arata de ce mi se spune Edi, Baiatul Fantastic!”

Avea chiloti, avea costum, lua si o patura pe post de pelerina… deja incepea sa semene a supererou. Ii trebuia totusi si o masca sau ceva care sa ii acopere fata. Oscila cateva secunde intre a-si lega o esarfa la gura precum banditii sau de a-i da gauri si a o pune la ochi precum Zorro. Dupa ce se admira in oglinda cateva minute in ambele variante, realiza o chestie:

-”Am chilotii precum toti supereroii, am costum mulat precum toti supereroii. Am chiar si pelerina precum toti supereroii. Macar la masca sa fiu si eu original.

Asa ca nu o puse nici la gura, nici la ochi. O puse exact intre. E drept ca acum vorbea cam fonfanit si respira precum ala mic si negru care era ta’su, dar macar era original. Se echipa complet dupa care se admira in oglinda: chiloti, costum mulat, pelerina si acum si masca. Avea si superputeri, dar alea nu se vedea in oglinda. Parca ii mai lipsea insa ceva…

Pleosc! se lovi cu palma peste frunte! Stia ce ii lipsea! Brand-ul! Si num nu brandul adica muschii. Pe aia ii avea, slava Domnului. Brand-ul adica trademark-ul adica sigla adica logo-ul adica mai pe romaneste desenul ala pe care il aveau Superman sau Batman in piept. Deci desenul de pe piept, nu parul, ca sa intelegeti. Par probabil ca nu aveau oricum, ca pareau genul care se epileaza. Edi avea nevoie de S-ul de pe pieptul lui Superman si liliacul stilizat al lui Batman. Nu avea asa ceva, asa ca incerca sa se gandeasca la unul. Nu putea sa puna un animal ca Batman sau Spiderman. El nu era un superanimal sau ceva de genul ala. Lui ii trebuia o litera, ca la Superman. Asa ca puse un “E”. Dar era prea simplu. Il suci invers si acum i se parea ca era parca altceva. Parea a fi mai mult un 3 dar lui Edi i se parea ca era mult mai bine. Il desena cu markerul pe costum si ii ingrosa conturul cu oja mamei sale si putu in sfarsit sa se declare multumit.

Edi, Baiatul Fantastic avea acum un nume de supererou, costum de supererou, simbol de supererou, superputeri de supererou, pelerina de supererou, chiloti de supererou peste izmene dar si chiloti de baiat normal pe dedesubturile lor, masca de supererou si atitudine de supererou. Dar tot uitase ceva… Nu putea sa fie un supererou descult. Ii lipseau cizmele. Se gandi iar sa le ia ale mamei sale dar descoperi repede ca daca incearca sa mearga pe tocuri ia covoru’n gura. Asa ca recurse la o mica smecherie. Lua o pereche de tenisi negri si o pereche neagra de sosete. De la distanta se vedea ca si cum avea cizme negre asa ca pentru Edi era ok. Esentialul este ca avea in sfarsit un costum complet de supererou.

Acum tot ce mai lipsea era sa iasa pe strada si sa faca prima sa fapta ca Edi, Baiatul Fantastic!

Ziua se scurse pentru Edi fara alte evenimente. Gigi Pletosu nu se mai intoarse la ora iar Gelu Chelu nu il mai astepta la intersectie. Ajuns acasa fara alte neplaceri, Edi incepu sa isi pun planul in aplicare. Se tot gandise la asa ceva inca de cand il batuse pe Gelu si pe gasca sa.Stia cum e sa fii nedreptatit, sa fii umilit sau fii batut de cei mai puternici decat tine. Stia foarte bine. Acum insa ca avea noile puteri trebuia sa faca ceva si pentru ceilalti, trebuia sa ii ajute pe cei aflati la nevoie, trebuia sa devina un supererou!!!!

Primul si primul lucru pe care trebuia sa il faca era sa isi gaseasca un nume potrivit de supererou. Nu putea pur si simplu sa fie Edi sau Eduard. Se gandi prima data la Superman dar isi dadu seama ca era deja luat. Damn it! Plus ca oricum… el nu era “man“, era era “boy“. Hyperman, Extraman, Uberman… neah, prea sunau aiurea. Ii veni intr-un final ideea de “Edi, Copilul Fantastic“. Da… suna chiar bine! Edi, pentru ca asa il chema pe el, Copilul, pentru ca era inca un copil si Fantastic, pentru ca era fantastic. Mai tarziu, cand va mai fi crescut, urma sa isi schimbe numele in Edi, Baiatul Fantastic, Eduard, Barbatul Fantastic si la urma de tot, nea Edi, Pensionarul Fantastic.

Mandru nevoie mare ca isi gasise un nume, Edi trecu la pasul doi, si anume la gasirea unui costum de supererou. In primul si in primul rand avea nevoie de o pereche de chiloti. Nu stia de ce, dar marea majoritate a supereroilor isi purtau chilotii peste pantaloni. Isi deschise sertarul cu lenjerie intima (nu trageti cu ochiul!!!) dr isi dadu repede seama ca nu putea sa poarte la vedere chilotii sai. Nu de alta, dar un supererou care ar purta chiloti cu iepurasi si ratuste nu ar impune prea mult respect. Se duse furis in camera parintilor sai pentru a “imprumuta” o pereche de la tatal sau. Gasi dupa ceva cautari niste chiloti negrii, dar erau mult prea mari si alunecau de pe el. Incerca sa ii prinda cu ajutorul unei curele, dar acum obtinu un efect si mai penibil: chiloti bufanti. Nu-i ramanea decat sa caute in sertarul mamei sale. Gasi intr-un final o pereche care ii venea numai bine. Erau cam ingusti si aveau danteluta, dar macar erau negri.

In continuare, avea nevoie de un costum. Unul mulat. Avea noroc de aceasta data pentru ca izmenele sale ii veneau acum ca turnate. E drept ca aveau o deschizatura in “acea zona” dar pentru asta avea chilotii mamei sale. Realiza cu aceasta ocazie pentru ce purtau supereroii lenjeria intima pe deasupra. Statu insa putin pe ganduri daca sa mai ia sau nu o pereche de chiloti si pe dedesupt. Hotari intr-un final sa poarte si o pereche de chiloti si pe sub izmene. Sa fie acolo, pentru orice eventualitate.

Desi initial cei doi ar fi urmat sa se intalneasca in pauza, Gigi Pletosu fu chemat pana la directorul scolii asa ca el si cu Edi se intalnira tocmai pe terenul de sport. Fiind si profesorul de educatie fizica si chimie prezent (adica preda si sportul si chimia), Gigi era fortat iar sa astepte pauza pentru a actiona. Desi profesorul lor, Niculae Slanina, un septagenar pervers, se uita mai mult dupa posterioarele tinerelor eleve, Gigi nu risca sa il bata pe Edi de fata cu toata lumea. In schimb, se gandi sa ii faca tot felul de mici sotii la probele de control si sa rada cu rautate de slabiciunea fizica de carea dadea Edi dovada. Numai bine, profesorul ii anunta ca vor da probele de control in acea zi, si anume alergarea de rezistenta si saritura in lungime si inca vreo cateva.

Vru sa ii puna piedica lui Edi la alergarea de rezistenta dar acesta trecu pe langa el in tromba, lasandu-l pe Gigi sa gafaie incercand sa il prinda din urma. Nestiind ce se intampla, se gandi ca macar il va face de ras la tractiune. Puse mana voiniceste pe bara si facu 10 tractiuni, dupa care cobori si ii spuse pe un ton ingamfat lui Edi: -”Poti sa faci si tu macar o tractiune, bai scheletu cu carne ce esti?” Fara sa spuna nimic, Edi apuca si el bara si facu cu o mare lejeritate tractiuni sub privirile uimite ale colegilor sai, pana cand proful ii spuse ca e de ajuns (nu stia sa numere mai departe). Lui Gigi Pletosu nu ii veni sa creada acest lucru, cum nu ii veni sa creada nici cand Edi sari dincolo de linia de marcaj.De data asta era mult prea de tot. Nu numai ca Edi rasese de el la ora de matematica dar il si intrecuse de departe la ora de sport , singura materie scolara unde Gigi excela. De data asta, nu avea sa se rezume doar la a-l bate iar pe Edi ci in plus dorea sa il si bata. De patru ori!

Dupa ce iesira din vestiar la sfarsitul orei si se mai departara putin, Gigi ii baga mana in gat lui Edi si cand incerca insa sa ii bage si pumnul in gura, descoperi ca nu se mai afla in fata lui Edi, ci zboara prin aer indreptandu-se catre tomberoane. Dupa ce ateriza cu capul in gunoaie, Gigi se ridica si o lua la goana, schiopatand si urland cat il tineau plamanii:

-”Satanaaaa!!! Belzebut!!! Scaraoschi!!! Huo!!! Piei, drace, piei!!! Du-te inapoi in iad sa joci table cu Aghiuta!!!” “Sase,sase, porti in casa!” se auzi o voce din strafundurile iadului, dupa care Edi il primi zambind cum se departeaza speriat. Lucrurile incepeau in sfarsit sa se schimbe si pentru el. Daca ieri fusese cea mai rea zi din viata sa, ziua de azi era cea mai buna. Lucrurile nu se oprira insa aici. Dupa cum spusese un mare om, cunoscut personaj istoric, Ben Parker, tac’su mare lu Peter Parker a.k.a. Omul Paiajen, “odata cu puterile vin si responsabilitatile“, sau ceva de genu

Peste cateva momente au inceput treptat sa apara si colegii sai de clasa. Gigi Pletosu intarzia insa sa isi faca aparitia. Ajunse intr-un final, dar dupa ce proful de matematica intra inaintea sa. Cunoscandu-i reputatia, profesorul il lasa sa se duca in banca sa fara sa il mai admonesteze iar Gigi trecu ranjind printre colegii sai, ranjind in mod special catre Edi. In mod normal, Edi s-ar fi speriat, gandindu-se la ce urma sa patimeasca din cauza lui Gigi Pletousu in pauza, dar de aceasta data ii ranji inapoi, ceea ce il facu pe Gigi sa il priveasca urat si sa ii arate pumnul.

Pe la jumatatea orei, profesorul de matematica, domnul Aurelian Staicu, poreclit “beculet” din cauza cheliei sale ce stralucea puternic sub lumina neoanelor sau “bip bip” insa nu in sensul ca era injurat si cenzurez eu acum (bine, era si injurat dar nu era poreclit astfel) ci din cauza ca ajunge la ore imediat dupa ce se suna, de parca ar fi luat-o la goana din cancelarie de indata ce ar fi auzit clopotelul adica soneria ca nu mai suntem pe vremea lui domnul Bucea (parca) de Barbu Stefanescu de la Valcea (tot parca), porecla ce facea referire la onomatopeicul sunet scos de faimosul personaj de desene animate “Road Runner” de fiecare data cand fugea de coiotul “Willie E. Coyotee” si vai, Doamne! cat am putut sa bat campii si am uitat unde ramasesem. Sa revenim! Deci, pe la jumatatea orei, domnul profesor de matematica Aurelian Staicu, ale carui porecle le stiti deja din aberatiile de mai sus, deschise catalogul pentru a verifica ce elevi nu au nota.

-”Radulescu Gheorghe, treci la tabla!”

Clasa inlemni deoarece sus-numitul Radulescu Gheorghe era tocmai Gigi Pletosu. Dupa ce acesta incurca fractiile cu scaderea, radicalii cu tabla inmultirii, dreptunghiul cu triunghiul si dupa cum se pare Scoala pentru copii cu nevoi speciale cu liceul “Gheorghe G. Gheorghe”, la care invata atunci, se intoarse la locul sau spumegand de furie. Ceea ce il deranja insa nu era nota de trei care nu era nici prima, nici ultima din carnetul sau, ci faptul ca Edi rasese de greselile pe care el le facuse, ori asa ceva era mult prea jignitor pentru o persoana cu orgoliul si reputatia sa. Trosnindu-si degetele, Gigi Pletosu isi petrecu restul orei gandindu-se la tot felul de metode de a se razbuna pe Edi. Dupa ce isi stoarse creierii si cosurile din frunte, veni cu mai multe metode de de razbunare: sa il bata, sa il bata si sa il bata si mai tare. Pacat ca pe cea de-a treia metoda o uita asa ca se hotari ca in schimb sa il bata iar.

Desi banuia ce il asteapta, Edi nu isi facea griji. Nu era prima data cand Gigi vroia sa il bata dar era prima data cand urma sa riposteze si cu ocazia asta sa il rasplateasca pe Gigi pentru toate problemele pe care i le cauzase pe parcursul anului scolar.

Cu figura sa impunatoare de baietas de cartier (bine acum, el era de fapt baiatul lui nea Nicu Strungaru, nu al cartierului desi, daca e sa ma gandesc la coana Maricica, e posibil si asta dar deja deviem de la povestea noastra). Deci, cum spuneam, cu figura sa de baietas… punct, cu cerceii atarnand falnic de lobul urechii, cu lantul gros la gat, lant de care lega uneori si un lacat si pe care il folosea sa inchida temeinic usile la casa, cu un tricou mulat pe care scria un desen cu o cobra si prin care s-ar fi vazut bicepsii, tricepsii si pectoralii (cvadricepsi nu avea) daca nu ne-ar fi blocat vederea stratul de celule adipoase, Gelu Chelu ii spuse cu o voce de tunet si rasufletul ger (nu folosea apa de gura):

-”Banii, ca te sparg! ”

Cu o figura si mai impunatoare, pe cat de impunatoare putea fi figura unui carliontat de 15 ani si 1.53, ce mai purta si ochelari de vedere pe deasupra, Edi, eroul nostru, ii raspunse si el cu o voce de gura si rasufletul mentolat (Colgate 24/7):

-”N-am!”

“N-am”… “Nu am”… Atat de putine sunete si atat de putine cuvinte si totusi atat de multe inspirau ele! Cuprindeau revolta tanarului agresat zilnic, anii de suferinte si umilinta, toata furia si indignarea sa, literele “n”,”a” si “m” si multe altele pe care nu vi le mai aberez pentru ca acum urmeaza replica lui Gelu:

-”Ce, ma? Da chef de bataie ai?”

Si spunand acestea vru sa-i arda un capac lui Edi. Pentru cei ce nu stiu, un capac nu inseamna numai chestia aia care se pune peste oale si tigai ci si o lovitura puternica de palma aplicata in zona urechii al carei scop este ca nu are. Cu o miscare lina dar rapida, de maestru batran si intelept de arte martiale, Edi ii bloca lovitura si il lovi la randul sau in burta.

Horacaind, Gelu se prabusi la pamant. Pe fata sa crunta, cu expresia sa crunta si zambetul sau crunt se puteau citi acum semnele unei dureri crunte. Vazandu-si seful schimonosindu-se si tavalindu-se pe jos, acolitii lui Gelu, pe numele lor de scena Take, Ianke si Catar, tabarara simultan pe Edi. Acesta ii facu insa sa ricoseze ca dintr-un zid, nefacand altceva decat sa isi incordeze musculatura musculoasa.

-”B-Bai, daca-mi mai bani cereti, ba vat!” spuse Edi balbaindu-se si cu un glas gatuit de emotie.

De fapt, glasul sau era gatuit de mana lui Gelu, ce se ridicase de jos, dar in focul momentului Edi nu observa asta. Dupa ce observa asta ii inlatura cu blandete mana pentru a-i aplica mai apoi o alta lovitura brutala undeva mai jos de abdomen. Gelu se repravali pe jos si se schimonosi de durere, incepand sa il injure pe Edi printre dinti. Dupa inca o lovitura aplicata strategic de Edi, Gelu il injura doar printre buze.

Ah! Acum ca scapase de grija si se razbunase, Edi se indrepta cu pas voios si saltaret spre scoala. Desi stia ca acolo urma sa se intalneasca cu Gigi Pletosu, colegul sau de clasa, nu isi facea griji ca de obicei iar Edi nu mai era nici el ca de obicei.

Ajuns primul in clasa, Edi se aseza in banca sa, asteptand rabdator venirea colegilor sai, dar mai presus de toate pe cea a lui Gigi Pletosu.

Dupa ce ziua de dinainte iesise din tipar si luase mai multa bataie decat de obicei, Edi avu un somn agitat si plin de cosmaruri. Se trezi insa la ora 7 dimineata, de data asta ca de obicei, se duse in baie, lua un tub de pasta de dinti despre care nu spun ca era marca Colgate ca fac reclama si cand sa apese pe el pasta tasni din tub cu o viteza fantastica si se intinse pe tavan precum opera unui pictor modernist. Neintelegand ce se intampla, incerca macar sa se uite putin in oglinda si observa ca nu isi poate distinge chipul. Vazuse totul mai incetosat de cand se trezise dar a pus asta pe seama somnului. Isi dadu ochelarii jos pentru a se putea freca putin la ochi si observa cu stupoare ca prin bluza de pijama desfacuta se puteau observa niste muschi pectorali si un abdomen ce l-ar fi facut pana si pe Arnold invidios (Arnold adica Ion Tamafoaie, colegul sau de clasa, poreclit astfel dn cauza ca trage de fiare). Dupa ce se admira in oglinda cateva minute si incerca tot felul de pozitii de culturist, Edi exclama uimit:

-”Dumnezeule! Sunt Peter Parker!”

Incerca sa traga cu panza de paianjan insa dupa ce observa ca nu se poate, se lasa pagubas. Incerca in schimb sa vada daca are mai multa forta. Se convinse ca da dupa 1357,6 de flotari si 2763,9 genoflexiuni din care se opri din cauza ca il chemase mama lui la masa (erau cu virgula din cauza ca nu le facuse pe toate corect).

Acum, ca o fi fost ciorba care i se turnase cu o seara inainte in cap radioactiva din cauza ca statuse prea mult in frigider, ca o fi fost muscat de un sobolan mutant scapat din tot felul de experimente chimice desfasurate in bucatariile McDonalds sau o fi lucrat psihicul lui Edi pe cai nebanuite de noi si a reusit sa transforme cele 90 de procente nefolosite din creier in forta bruta… nu avem de unde sa stim. Cert e ca acum Edi avea superputeri si eu am despre ce sa va povestesc.

Dupa ce manca civilizat, cu furculita, servetel si paine micul dejun, Edi se duse in camera sa unde mai facu inca 2700 de flotari cu ambele maini, 1518 intr-o singura mana si 0 fara maini ca deh, deja ar fi fost prea de tot, realiza ca azi lucrurile vor sta altfel si pentru prima data in viata sa astepta cu nerabdare sa plece la scoala pentru a se intalni cu Gelu Chelu si Gigi Pletosu.

Asa ca dupa ce isi termina temele, pleca frumos la scoala, inarmat cu noile sale puteri, mult tupeu si cu o coada de matura. Astfel, nemaifiind un simplu pusti obisnuit cu mers de simplu pusti obisnuit, ajunse mai devreme cu 35 de secunde la intersectia dintre Contopesc si Pinului, unde il privi sfidator pe Gelu Chelu, ce se postase fioros in fata sa, asteptand ca Edi sa ii furnizeze cei 2 RON zilnici.

El e Edi. In mod oficial este Dumitrescu Eduard Fabian, dar noi ii vom spune totusi Edi. Un pusti obisnuit de 15 ani, 1.53 si 42 de kile. Are parul cret si poarta ochelari. As mai putea adauga si faptul ca poarta numarul 36 la pantofi si ca are o alunita intre a treia si a patra coasta din partea stanga dar nu cred ca va intereseaza.

Tatal inginer, mama casnica, o familie cu venituri modeste si apartament cu doua camere. Un pusti obisnuit, dupa cum am mai spus.Sambata merge la bunici, duminica la biserica si in canta la cor (corul de oameni beti, dupa cum bine spunea cineva) iar in restul zilelor se trezeste la 7 dimineata, isi face temele constiincios, invata constiincios si merge la scoala, insa nu constiincios ci pe jos. Pe la 12:45 ajunge ca de obicei la intersectia dintre strada General Major Locotenent Alexandru Contopescu si strada Pinului si tot ca de obicei da nas in nas cu gasca lui Gelu Chelu. Bine, teoretic da nas in burta daca e sa luam in considerare cei 1.95 ai lui Gelu Chelu care nu, nu este chel si nu ma intrebati de ce i se spune asa daca nu este chel pentru ca nu stiu. Daca scriu despre el nu inseamna ca il si cunosc. Dupa capacele, palmele si suturile de rigoare, Edi este deposedat in mod fraudulos de cei 20.000 de lei vechi sau 2 RON pe care ii da maica’sa sa isi cumpere covrigi, dupa care si continua drumul spre scoala.

Ajuns la scoala, este atent la ore, raspunde la lectie ca un elev constiincios ce este, ia un 10 daca este ascultat, iar in pauza colegul sau Gigi Pletosu il trage de par, ii mai da si el niste capace si il injura pentru ca se lasa “jefuit” de Gelu Chelu si lui nu ii mai ramane nimic. Banuiesc ca v-ati prins deja ca Gigi Pletosu nu are plete.
Dupa ce orele se termina, Edi se indreapta spre casa, trece iarasi pe langa intersectia bantuita de gasca lui Gelu Chelu, isi ia scarmaneala de rigoare si se indreapta spre casa. Sau asta ar fi trebuit sa se intample daca in urma unei palme aplicate cu piciorul lui Edi nu i-ar fi sarit ochelarii de pe nas si s-ar fi spart. Cu gandul la mustrarile pe care urma sa le primeasca acasa, Edi ii spuse lui Gelu ca este “un prost incult”. Gelu se arata atat de jignit de aceasta remarca (probabil din cauza ca era un pleonasm, habar n-am) incat Edi se trezi frumos intr-un canal ce emana puternic un iz neplacut de sobolan ud. Se ridica de acolo si ca bonus se trezi si cu o oala de ciorba aruncata in cap, gratie comportamentului civilizat al unei gospodine ce locuia un pic prea departe de tomberoanele blocului.

Fara sa spuna nimic si sa aduca vreo profanare la adresa mamei fostului proprietar al ciorbei, Edi isi continua drumul spre casa, unde primi o mustruluiala de la mama sa iar tatal sau ii aplica o corectie fizica, dupa ce il vazura in aceaa stare jalnica, dupa care fu trimis la culcare fara sa manance.