Până îmi fac eu timp (şi curajoinspiraţie) să îmi pun ideile pe hârtie, vă povestesc un scurt schimb de replici între doi puşti.

Istorioara o ştiu de la Alex, care o ştie de la mama ei şi e o întâmplare reală.

Era o ploaie de stele şi lumea se adunase să vadă cum cad meteoriţii peste cerul nopţii.

Un copilaş îi spune altuia:

„Eu cand mă fac mare vreau să mă fac camion!”

La care celălalt:

„Bă, eşti prost! mai bine te faci robot ca mine!”

Jeff and Steve, episodul 1

Filmulet facut in Flash de Skit a.k.a. TheFishyOne.
Mi s-a parut foarte comic, merita reclama :>

[edit]in caz ca vi se incarca greu -> http://www.newgrounds.com/portal/view/545172

Primesc înştiinţare zilele trecute că vor veni azi cei de la GDF Suez să facă verificări. Aparent, daca nu îţi faci verificare anual rămâi fără contractul de la gaze. Mai veniseră odată, m-a costat vreo 15 lei, deci meh. Să vie, eu’s acasă.
Pe la 11 bate la uşa mea un nene dolofan şi cu ochelari. Salopeta albastru, mapă cu acte, servietă cu aparat, tot tacâmul.

- Intraţi, îi zic, vă aşteptam.

Scoate nenea un aparat cât o staţie de emisie recepţie, îi înşurubează două tubuşoare de sticlă şi-mi intră în bucătărie. Ţine puţin tubul la ţeava de gaz, câteva secunde, şi îl mai ţine de vreo câteva ori pe la coturi şi la contor. În total, 2-3 minute de operaţiuni „meticuloase”.
Se apucă apoi să completez hârtiuţe (ca o observaţie: i-a luat mult mai mult timp să completeze contractul, facturile şi ce mai avea el acolo decât să facă verificarea în sine). După ce termină, îmi comunică preţul: 73 de lei.
Cââââââââââââââââât? urlu în mintea mea. Parcă data trecută am dat mult mai puţin.
Mă întreabă apoi dacă vreau să plătesc tot o dată, sau în rate. Cum eu nu prea consum gaze şi facturile îmi vin o dată la 2-3 luni, cu sume de câte 1-1.5 lei, am zis că o să plătesc toată suma la prima factură şi gata. Nu aveam chef să stau lunar la coadă să le plătesc ăstora ratele.

- Sunteţi sigur? mă întreabă nenea. Restul au ales să plătească în rate.

Lasă.. plătesc tot.
Preţul unui serviciu poate fi justificat prin câteva motive:
1. au de amortizat preţul echipamentului. Jucărioara nenului ăla mă îndoiesc că ar fi avut un preţ chiar atât de ridicat încât să necesite o sumă care să ridice preţul total al serviciului la 73 de lei.
2. au de plătit echipa de oameni. Care echipă la mine era doar un singur muncitor deci cucu. Probabil se merge pe varianta cu Andre.
3. serviciile astea necesită personal calificat. Dă-mi un aparat şi repet verificarea ăluia în doi timpi şi trei mişcări. Pur şi simplu ţii aparatul în fiecare loc în care ţeava se întrerupe: la ieşiri şi în locurile în care intră ţeava’n altă ţeavă (că doar nu or avea o ţeavă kilometrică, dintr-o singură bucată). Să învăţ să citesc măsuratorile aparatului… nu cred că mi-ar lua mai mult de 5 minute. Deci cucu, moft.

Dar nu asta e ţeapa. Nu aia mare cel puţin. Să zicem că pot ignora faptul că tariful practic e nesimţit de imens şi total nejustificat. Să zicem. Ţeapa ţi-o iei cu ratele.
Suma e de 73 de lei, da?
La varianta „în rate” te costa 31 de lei iniţial (deci aproape jumătate din sumă), după care încă 22 de rate lunare de cate 6.2 lei pe lună. Adică 136.4 lei, adică aproape dublu. Adică nu numai că plăteşti oricum jumătate din sumă la prima factură, dar mai plăteşti şi DUBLUL sumei iniţiale în rate după aia.

Gaz De France sau Găinari Dornici să Fure?
Ce e mai trist e că asta e doar una din miile de hoţii pe care le fac furnizorii de materii prime, pe spatele cetăţenilor lipsiţi de alternative.

-         trezit ora 8:05

-         făcut duş

-         luat tricou nou

-         9:00 plecat staţie autobuz

-         plătit bilet (1.6 RON)

-         9:20 venit autobuz

-         transpirat în autobuz

-         ajuns Gara de Est

-         constat întârziere tren: 50 de minute

-         FFFFFFFFFFFFFUUUUUUUUUUUUUUUU

-         întors staţie autobuz

-         aşteptat tanti să-şi mişte fundul în tonetă pentru a putea cumpăra bilet de întoarcere, în timp ce privit autobuz cum ajunge în staţie

-         cumpărat alt bilet (încă 1.6 RON)

-         fugit către autobuz

-         privit cum autobuz aşteaptă tanti dar nu mă aşteaptă şi pe mine

-         FFFFFFFFFFFFUUUUUUUUUUUUUUUUU

-         aşteptat în staţie, pus întrebări retorice: „oare CFR vine de la Căile Ferate de Rahat”?

-         9:50 venit autobuz

-         transpirat iar în autobuz: efecte duş: disparut; tricou nou: fuse odată

-         devenit nostalgic: CFR, cimitir al tinereţii mele…

-         adus aminte cum data trecută când tren Gara de Est avut întârziere 50 de minute şi tren Gara de Sud avut întârziere jumătate de oră: optimist

-         10:05 coborât la London

-         10:10 venit acasă, început tastat post

-         privit ceas: 10:23, hmm, la şi jumate zbor

-         tras concluzii: făcut nervi? făcut; plătit bani degeaba? plătit, 3.2 RON, două bilete; pierdut timp aiurea? pierdut. Bifat o altă zi în calendar

-         ROMânia – Pentru masochistul din fiecare

Vedetelor, de ce sunteţi atât de indignate? aş întreba eu retoric după modelul Click!, Libertatea sau Cancan. Şi mergând pe modelul „eu centrez, eu dau cu capul”, vin şi cu răspunsul: pentru că nu mai sunt băgate în seama.

Nu ştiu câţi aţi auzit de faza asta. De fapt, mă îndoiesc că aţi fi auzit de faza asta, lucru care, în mod paradoxal, nu face decât să adâncească adevărul spuselor mele. Vedeţi voi, dragi cetitori, scumpele noastre vedete s-au arătat extrem de revoltate de faptul că au fost practic ignorate în ultima vreme. De ce? Pai… să vedem, Mădălina Manole vă spune ceva? Ştiţi voi, tipa aia care s-a sinucis şi care e pe toate canalele.
Costi Ioniţă a lansat un nou single. Ştiaţi? Sunt convins că nu. Pariez că nu. A scris cineva despre single-ul lui Costi? L-a chemat cineva să îl promoveze? Nup. „Mădălina Manole” e cuvântul (sau cuvintele), de pe buzele tuturor.

„Mădălina Manole în sus, Mădălina Manole în jos, deci toată lumea vorbeşte doar despre Mădălina Manole. Pe noi nu ne mai bagă nimeni în seamă. Deci e inadmisibil, înţeleg că a murit, dar trebuie să acordăm atenţie şi celor care încă trăiesc”, a declarat „artistul” Costi Ioniţă într-un interviu obscur. Ce pot spune, gura păcătosului adevăr grăieşte, chit că nu sunt eu tocmai fan al lui Costi.

Haha, dar asta nu e tot. Să vedeţi ce a spus Zăvoranca (mahalagioaica aia care umblă cu Pepe, pentru cei care nu ştiu): uhm, de fapt, mai bine nu dau paste citatului. Nu de alta, dar deşi sunt la rândul meu foarte stresat de tot tam tam-ul asta pe seama morţii „fetei cu părul de foc”, am totuşi un oarecare respect la adresa morţilor, spre deosebire de Oana Zăvoranu. Vă zic doar că a cam înjurat-o pe „fufa de Mădalina Manole” (am citat), care a îndrăznit să se sinucidă că nu mai era băgată în seamă. Bineînţeles, faptul că Oana Zăvoranu scoate spume din cauză că nu e băgată la rândul ei în seamă nu miroase a ipocrizie. Dar deloc. Ca Costi Ioniţă (aş fi zis „ca şi Costi”, dar în cazul lui o cacofonie e mai adecvată), şi ea e suparată de faptul că nimeni nu a scris nimic despre albumul ei lansat în duet cu Pepe… „Inimi de..” ceva, nu ştiu, chiar am uitat. Sunt convins că nu aţi auzit că Zăvoranca ar avea un nou album, nu-i aşa?

Hahaha, dar asta nu e tot (pentru a doua oară). Ghici cine mai sunt indignaţi şi revoltaţi: maneliştii, dom’le. Dacă restul artiştilor mai prind un loc pe sticlă pe motiv că ar fi cunoscut-o pe răposata Mădălina Manole, maneliştii nu se pot lăuda cu aşa ceva. Şi, la rândul lor, nu mai sunt băgaţi în seamă (mi se rupe inima, vă daţi seama). Ei, dar ce ştiţi voi, aici lucrurile devin interesante: maneliştii nu sunt supăraţi numai pe Mădălina Manole, sunt supăraţi şi pe Dan Diaconescu.

De când a fost arestat, nu-i mai ajungi cu prăjina la nas (sau ceva de genul), a spus unul dintre manelişti (unul urât, al cărui nume nu l-am reţinut). Acum, în caz că nu urmăriţi OTV, postul acela e plin de veritabile campanii electorale pentru „preşedintele Dan Diaconescu” care şi-a anunţat deja candidatura pentru viitoarele alegeri. Mai nou, e pe toate canalele de ştiri, în strânsă competiţie cu Mădălina Manole (na, link acilea, pentru cei care nu ştiu faza). Am văzut pe OTV zilele astea doar sondaje cu „credeţi că preşedintele Diaconescu va salva România?” alternate, desigur, cu „Credeţi că s-a sinucis Mădălina Manole”. Oh, şi în caz că vă întrebaţi cum de ştiu eu toate astea, există o explicaţie foarte simplă, care explică şi absenţa mea de la începutul săptămânii: un calculator stricat, care m-a forţat să mă mai uit pe la TV. Şi nu, nu am urmărit OTV, doar m-am uitat să văd ce mai difuzează, să am de ce îmi da palme.

Oh, şi cea mai tare fază ştiţi care e? Că Nikita (aia grasă şi urâtă), a ameninţat că se sinucide cu Furadan pentru că nuş’ ce i-a mai făcut mă’sa, doar-doar o ajunge în direct la OTV. Şi Diaconescu ştiţi ce se zvoneşte că i-ar fi zis: să mai aşteptete, hahahaha, că acum nu are loc pentru ea în emisiune.

Ah, şi ca de încheiere, pentru cei care nu sunt abonaţi la feed-urile de ştiri: ultima bombă în materie de media: dezhumarea lui Ceauşescu. Numai  chestii despre regimul comunist s-au difuzat în dimineaţa asta pe Realitatea. Vai, şi săracele vedetuţe, tot nu sunt băgate în seamă. Mi se rupe sufletul, nu de alta.

Costi Ioniţă, Oana Zăvoranu, un Furadan şi voi, ceva? Nimic? Hai ca poate aşa ajungeţi şi voi în paginile ziarelor.

-prima parte poate fi citita aici-

-a doua parte poate fi citita aici-

Trupele SPP se mobilizară exemplar şi în doar câteva minute Aliodor stătea în faţa zombieului, cu dispozitivul în mână.

„Hasta la vista, Geoană!”, rânji sinistru Aliodor, după care apăsă butonul de „Дом”. O rază violet tâşni din armă direct către Mircea. Părea să aibă efect. Fiorosul zombie care masacra gărzile acum câteva momente devenise o masă de carne ce se zvârcolea spasmodic.

-„Geoană… furios…”, scrâşni zombie-ul printre dinţi. „Nu vrei… vezi… Geonă furios… Geoană zdrobeşte!”. Urlă supraomenesc, după care începu să se ridice. Hainele părură brusc să nu îl mai cuprindă şi să pleznească. Creştea, Geoană creştea într-un ritm alarmant, devenind tot mai mare, mai verde şi mai musculos până când Aliodor păru un simplu copil pe lângă. Iar raza… raza violet avea acum acelaşi afect asupra zombieului pe care l-ar fi avut un plici de muşte în faţa unui pitbull.

Se simţea aşa cum nu se mai simţise niciodată, nici măcar în acele clipe când crezuse că fusese preşedintele României. Se simţea puternic, se simţea încrezător în forţele proprii şi mai ales se simţea precum un King Kong de România, capabil să distrugă orice şi pe oricine. Nici măcar Tolea sau Nikita nu i-ar fi putut sta în cale, într-atât de puternic devenise. Se simţea… se simţea chiar mai tare decât Iliescu.

-„GEOANA ZDROBEŞTE!!!”, urlă el şi ţâşni către camera preşedintelui, trecând prin pereţii groşi de beton de parcă ar fi fost din hârtie.

*

-„E groasă”, îi zise Băsescu lui Boc. „În ritmul asta, vom fi omorâţi. Gărzile s-au dus, Flacăra Violet a mers din părţi…”

-„Ce ne facem, dom’ preşedinte?”, întrebă Boc cu o voce plângăreaţă.

-„Avem o singură şansă! Trebuie să ne combinăm puterile, numai aşa îl putem învinge. Tovarăşe Emil, să efectuăm Maneaua Fuziunii!”

Dându-şi jos sacourile, Băsescu şi Boc începură să danseze din buric şi să arunce cu bani până când Geoană le apăru în faţă, demolând zidul din birou.

-„Acum!” ordonă Băsescu!

Cei doi se dădură atunci peste cap şi bătură palmele, moment în care o lumină orbitoare umplu încăperea. Preţ de câteva secunde, Geoană nu reuşi să vadă nimic, nici măcar pumnul primit în abdomen şi care l-a făcut să zboare 20 de metri în spate. Cel care îl lovise nu era nimeni altcineva decât SSJ Bocsescu, un luptător legendar, înzestrat atât cu înălţimea lui Boc şi chelia lui Băsescu, o forţă de temut în galaxie… politicianul perfect!

Încordându-şi muşhii proaspăt dobândiţi, SSJ Bocsescu îi făcu un semn Elenei Udrea, care se ascunsese după o canapea, să vină la el.

-„Elena, fă-ne şi nouă o poză să o punem pe hi5.. aaa… adică pe site-ul oficial al Guvernului, să vadă populaţia ce combo avem la conducere. Stai aşa, aşteaptă să mă duc la Geoană şi fă-mi poză când îl bat.”

Geoană însă nu avea de gând să fie tras în poză, nu aşa verde şi pe jumătate putrezit cum era acum. Se ridică brusc şi tâşni ca din pistol către Elena şi înşfăcând-o de mijloc sări cu ea prin fereastră şi dispăru în noapte.

-„Repede, către BocMobil!”, grăi jumătatea bocească din Bocsescu. Boc, boc, boc, tropăi Super Sayajin-ul pe scări, îndreptându-se către Tico-ul blindat al premierului. Îl porni iute şi demară în trombă pe urmele zombie-ului. Să îl găsească nu a fost greu, picioarele verzi şi uriaşe ale acestuia lăsasera un nou set de gropi pe şoselele din Bucureşti. Între timp, Mircea se refugiase tocmai în vârful Intercontinentalului. Furia îl făcuse să devină tot mai mare şi mai verde, transformându-se într-un soi de King Kong eco-friendly. Elena Udrea părea acum cât o păpuşă Barbie în mâinile sale iar urletele barbarice pe care le scotea în timp ce se bătea cu mâna liberă în piept au ajutat la formarea unei mase de oameni în jurul hotelului. Proaspăt sosit, Bocsescu îşi croi cu greu drum prin mulţimea de curioşi şi încercă să vină cu un plan cu ajutorul căruia să iasă cu bine din această situaţie. Realiză repede că o luptă era riscantă. Printre oameni strânşi acolo se aflau probabil şi alegători de-ai săi pe care nu ar fi vrut să îi rănească. Nu avea decât o soluţie…

Înghiţându-şi orgoliul, Bocsescu scoase telefonul din buzunar:

-„Alo? Să trăiţi, tovarăşu’ Iliescu. Avem nevoie de dumneavoastră…”

-continuarea aici-

Despre proiectul Aberand.. nu mai are rost sa discut. A fost departe de a fi un succes si intr-un final am renuntat la domeniu. Am ramas insa cu niste bannere dragute, peste care am dat acum intamplator.

Vine profu’, predă cursu’ iar noi ne uităm ca ursu’.Şi când ne mai dă şi-o temă, clar ne pune într-o dilemă…

Pentru seminarul de finanţe publice a trebuit să venim cu valoarea ratei inflaţiei 2009/2008, ca să putem calcula nu-ştiu-ce indicatori. S-au găsit în total vreo 3 valori diferite. Bineînţeles, asta după ce am căutat-o ca disperatul în nu-ştiu-câte locuri. Am găsit-o într-un final pe site-ul BNR, în nu-ştiu-ce prezentare powerpoint.

La seminar aflăm că există mai multe metode de calculare a ratei inflaţiei (vreo 3) şi că fiecare organism financiar foloseşte propriile valori. Şi că de fapt e raportată la o perioadă de referinţă, deci nu e de ajuns să ştim o rată anuală a inflaţiei, ci ne trebuia una a anului 2009 raportată la 2008.. în fine, naiba ştie.

Cert e că ne uitam cu toţii ca viţeii la poarta nouă. Bine că e proful deştept şi a avut grijă să ne explice şi nouă asta şi să ne atragă atenţia…

Pentru seminarul de azi trebuia să analizăm veniturile nefiscale pe 2008 şi 2009.
Găsesc eu legea bugetului de stat pe 2008, relativ uşor, găsesc o listă frumoasă cu veniturile, scot valorea pentru veniturile nefiscale, o notez pe hârtie. Mă apuc mai apoi să caut legea bugetului de stat pe 2009. Şi-o găsesc după mult timp, timp în care am recurs la tot feluri de şmecherii de căutare pe Google. Şi mă uit la ea. Şi văd că seamană cu aia din 2008 fix aşa cum se potriveşte nuca în perete. Şi valori ioc, numai abureli verzi-şi-uscate.

Şi mă apuc să caut veniturile nefiscale pe 2009. Şi caut. Şi caut. Şi caut. Şi caut. Bineînţeles că site-ul pe care ne-a spus proful că s-ar găsi astfel de valori e Under construction, site-ul Ministerelui finanţelor publice (care nu merge fara www în faţă, că nu e ca şi cum am fi în 2010 şi marea majoritate a site-urilor sunt configurate foarte uşor să meargă fără), îmi returnează alte porcării, iar site-ul Ministerului economiei are caseta de căutare ascunsă.

Ca fapt divers, caut „buget 2009” pe site-ul Ministerului finanţelor publice şi găsesc aşa:

- Hotarârea privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2009 al Companiei Naţionale ” Imprimeria Naţională ” S.A., companie naţională aflată sub autoritatea Ministerului Finanţelor Publice
- Informare de presă
Execuţia preliminarã a bugetului general consolidat în primele patru luni ale anului 2009. – Informare de presă Referitor la articolul cu titlul “Serviciile secrete nu strâng cureaua în criză”, publicat în cotidianul “Evenimentul Zilei” în ediţia de astăzi 4 ianuarie 2010
- Agenda de lucru a doamnei Secretar de Stat Graţiela Iordache
- Agenda de lucru a doamnei Secretar de Stat Graţiela Iordache (iar)

Tot ca fapt divers, caut „buget 2009” pe site-ul Ministerului economiei şi găsesc aşa:

- 1. untitled
…sustinuta de la Buget 4 Stadiul Contractului Valoare prevazuta in 2008 5 Valoare prevazuta in…904 3.073 10/30/2009 30.09.2008 finalizat 11. SC Aer Tech Impex SRL Valea Enei Neamt SC…
- 2. Microsoft Word – Document Cadru de Implementare a POS CCE -draft august 2007.doc
- 3. Microsoft Word – Document Cadru de Implementare a POS CCE -draft august 2007.doc
- 4. Microsoft Word – SITE 2008.doc
- 5. Microsoft Word – Programul Complement Competitivitate romana-oct 06.doc

Poate îmi explică şi mie cineva ce legătura are madam Graţiela cu bugetul pe 2009 şi de ce pe site-ul Ministerului economiei caseta de căutare nici măcar nu imi oferă informaţii legate de anul 2009.

Găsesc într-un final, după vreo jumătate de oră de căutări pe google şi alte site-uri cu diverse cuvinte cheie Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2009 pe site-ul Camerei deputaţilor. Unde, stupoare, deşi găsesc valoarea veniturilor nefiscale pe 2009, o găsesc şi pe cea din 2008, care bineînţeles că nu coincide cu cealaltă valoare a veniturilor nefiscale din 2008, găsită în proiectul de buget din 2008.

Şi tot ca fapt divers, am zis să caut şi bugetul Angliei pe 2009. Intru pe Google. Scriu „United Kingdom budget 2009”. E primul rezultat din listă: http://www.hm-treasury.gov.uk/bud_bud09_index.htm Cu raport complet, diverse analize, diverse chestii. Laser frate, ca’n reclama aia.

Iar o să facă mişto proful de noi azi că nu suntem în stare să ne facem teme.. Vedea-l-aş căutând veniturile nefiscale pe 2009, să-i iasă şi lui peri albi. Mama mă’sii de ţară, că tot spunea Underground ceva legat de tema asta

Asta e tot din seria “Surdul nu le-aude dar le potriveste“.

Btw, ca tot asta ma interesa pe mine de fapt, stie cineva cum se numeau acele creaturi mitologice romanesti similare cu mama padurii ca atributii si aspect? Parca era ceva cu “V”, dar imi scapa acum..

In seara asta mi-am terminat intr-un sfarsit lucrarea pentru concursul de literatura de pe anime-empire. Dupa ce se vor afisa rezultatele si vor fi “deconspirati” autorii o sa o pun si pe blog. Nu pot da detalii deoarece ar insemna sa incalc regulile concursului, dar va pot spune ca sunt convins ca o sa o va placa. De asemenea, e un text destul de lung, material cat pentru vreo 5-6 posturi

Asta e asa, ca sa compenseze pentru lipsa de activitate din ultima perioada, fiind ocupat cu o tuse nemernica, stare de rau indusa de medicamentele pentru tuse (din lac in put as putea zice), chestii pentru facultate si nu in ultimul rand lucrul la noua versiune Zup, care va fi lansata in cateva saptamani. Pana atunci, va invit sa mai frecati menta pe aici.