Header image

Inuyasha! O viata meaaaaa – capitolul II

Toata lumea se aseza in sfarsit in banca. Adica pe scaune. Care dupa cum stiti erau de lemn. Numai Kourga s-a asezat pe banca.

-Kourga, da-te jos de pe banca!

-Nu pot, domnule Gurameshi.

-De ce?

-Pai…nu am scaun la banca si nu vreau sa stau pe jos sau in picioare.

-Bine, du-te la omul de servici si cere-i un scaun.

Kourga iesi din clasa si se duse sa il caute pe Ciucciumaru. Il gasi dupa in timp in toatleta elevilor. Spala veceurile.

-Ba, da-mi un scaun ca nu am pe ce sa imi asez fundul la ora.

Ciucciumaru se intoarse spre el si ii arunca o privire urata. Adica se uita crucis si scotea limba.

Cat era el de curajos lui Kourga ii era frica de fratele lui Ginuyashu. Ceea ce ii inspaimanta pe toti elevi era ca acesta nu avea o mana. I-o taiase Ginuyashu cand erau mici si isi pasau in joaca drujba tatalui lor de la unul la altul. Drujba se numea Pepsisaiga sau in limba japoneza “Dontori dersnoshiugar”. Drujba nu era de lemn. Ea era de fier. Doar taia lemn. In locul mainii pe care i-o taiase din greseala Ginuyashu acesta primise o proteza. Initial era sub forma de carlig ca la pirati dar cum il strigau copii pe strada “Ciucciumaru, Ciucciumaru, Unde ti-este papagalu?” si il tot intrebau de ce nu are si un picior de lemn si-a schimbat proteza cand a devenit om de servici cu una superbengoasa care in loc de carlig avea o pompa de desfundat veceuri. S-a acomodat repede cu aceasta noua proteza care il ajuta enorm la slujba. Colegii lui de servici in porecleau “Ciucciumaru, mana-pute”…aaaa..pardon, “Ciucciumaru,mana-iute” pentru ca desfunda veceurile mai repede decat se stergeau oamenii la fund.

Speriat de Ciucciumaru, Kourga a fugit repede la seful oamenilor de servici, Baka Curama.

-Nenea Curamaaaa…..Ciucciumaru s-a luat de mine!

-Ce ti-a facut tinere elev?

-Nu a vrut sa imi dea un scaun ca sa am si eu pe ce stau eu la ore.

-Bine, o sa vorbesc eu cu el. Ia un scaun de aici si du-te inapoi la ora.

Kouraga lua un scaun din camera si se intoarse cu el la ora. Scaunul era de lemn.

Intre timp la ora reincepuse scandalul. Se intamplase ca in aceea zi sa fie la ore si cei de la Retarde dar si cei de la Beijing Pension.

-Bai fratii Gaurica, voi credeti ca este mai buni ca noi? Nu ai tu valoarea noastra. La noi curge concertele fara numar, fara numar, urla Acra Maria.

-Ll-la nnoi cccurge ffara ciffra, ffara ciffra…spuse Tom, care era balbait.

-Hai sa moara fanele tale? Valoarea noastra nu o are nimenea! spuse si Platfonso.

“da…valoarea voastra este egala cu suma dintre numarul de fane inteligente pe care le are Beijing Pension impartita la numarul de greseli gramaticale din versurile celor de la Retarde…” spuse Ginuyashu in gand.

Bursuke Urameshi interveni iar din nou si inca o data in randul elevilor. Insa cum acestia deja incepusera sa se traga de par trebui sa fie mai dur cu ei.

-Bai Hahahihi, poate-ti ard un reigun peste ceafa! Scoate-ti ghearele din parul fetei aceleia. Ce ai cu ea?

-Nu e fata, dom profesor, e Bill Gaurtiz, ii atrase atentia Babome.

Numai Hihyo parea sa nu bage in seama scandalul care isi desfasura actiunea in clasa. Ea era prea ocupata sa se machieze si sa isi faca unghiile.

-Ia nu te mai machia atata ca arati ca o maimuta inchisa intr-un magazin de vopsele colorate cu culori. Ii spuse pe un ton intepat Shipporipo.

Shipporipo si Babome nu o suportau pe Hihyo ca aceasta era concurenta lui Babome la titlul de cea mai populara fata din scoala. Numai titlul asta ramasese liber ca cele de cea mai lautareasca si cea mai tiganeasca fata din scoala erau deja luate.

-Bai…mai…chestie ce esti! ii spuse Hihyo lui Shipporipo! Ce oja mea vrei? Ti-as plesni o palma cu mana peste fata dar nu vreau sa imi rup unghiile ca de-abia le-am dat cu oja…

-Maimuta, maimuta! scoase limba la ea Shipporipo.

-Hai maaaaaai…spuse Hihyo pe un ton plangacios. Dom profesoooooor, Shipporipo ma face maimutaaaaa….continua ea pe acelasi ton.

-Nu eu te-am facut maimuta, ci mama ta, doamna babauin, replica Shipporipo!

Bursuke mai avea putin si isi smulgea parul din cap! Nu-i venea sa creada ce clasa avea. Era clar. Trebuia sa foloseasca Reigun-ul pe ei…

One Response



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>