Header image

Inuyasha! O viata meaaaaa – capitolul XXVIII

-Cine este măiestrul care a făcut această dădicaţie?

-Eu, măria ta! spuse Ginuyashu.

Regele Cioabă se apropie de el şi-l examină cu atenţie.

-Hmm… eşti cam albicios, mă băete… Pari cam suspecticios. Ia să te pun eu la un test, că dacă eşti vreun rocărist d-ala în deghizaţie.

-Tot ce doreşte sufleţelul tău, măria ta, îi spuse smierit Ginuyashu.

-Zi repede, ce alegi dintre un inel cu deamant sau un colier de perle?

-Un ghiul de aur, răspunse Ginuyashu.

Regele continuă să îl privească suspicios pentru câteva clipe după care se opri. Ginuyashu începuse să se albească la faţă şi să transpire în abundenţă.

-Deh, îi şopti Babome, trebuia să te dai şi tu cu puţin deodorant ca să nu transpiri.

Ginuyashu vru să-i răspundă însă fu întrebat fulgerător de rege:

-Cine e preşedintele manelelor? Guţă sau Copilu’ Minune?

-Nici unul! Unul e regele manelelor şi altul e împăratul lor, răspunse Ginuyashu dintr-o suflare.

Regele Cioabă începu să râdă şi îl bătu prieteneşte cu palma pe umăr, după care se întoarse către mulţimea care aştepta verdictul şi le spuse:

-E cocălar de-al nostru, fraţilor!

Auzind acest lucru, Ginuyashu şi Babome răsuflară uşuraţi, iar mulţimea izbucni în urale şi în chiote sălbatice de bucurie.

-Haideţi ca să te distraţi cu noi, le spuse regele lui Ginuyashu şi Babome. Că azi e o zi cu mare semnificaţie importantă pentru mine şi pentru ţigani.

-Dar ce s-a întamplat? întreba Babome curioasă.

-Azi se însoară fiul meu, Cioabă Junior Semafor Deputat Valiză, cu Bemveia Portieră Esperanţa , fiica lu’ Costel Ciorbă de Burtă zis şi Gigi Assos şi a lu’ vrajitoarea Mercedesa din Carpaţi.

-Pot să văd şi eu mireasa? spuse cu entuziasm Babome.

-Da cum să nu! Ia vino ca să vezi ce gagică şi-a tras fiu’miu!

Şi îi conduse spre un pătuţ de aur, împodobit cu zorzone roşii de mătase, în care se afla o copilă… stai, ce zic eu copilă, un bebeluş de doar 6 luni.

-Dublu ve, tî fî, zise Ginuyashu.

-O mare, underline, o mare, zise şi Babome.

-Bine, dar dacă mireasă e atât de tânară, câţi ani are mirele? se miră Ginuyashu.

-HAOLEU!!! strigă regele! Am uitat ca să îl facem pe Junior! Nevastă, dezbrăcarea, fă-te secsi şi marş în dormitorul regal că nu avem mire!!! Urlă regele.

-Rege, stai, o rugăminte aş avea la tine… spuse Ginuyashu.

-Zâ-i repedea, că mă aşteapta nevasta.

-Aş dori şi eu dacă se poate ciobul din giuvaerul Ştifton no Mata. Am înţeles că se află în posesia domniei voastre.

-Aaa, scobitoarea mea regala? Ia d-acia şi bahtalo, că mă aşteaptă nevasta.

Şi spunând acestea îi înmâna ciobul din giuvaier şi fugi spre dormitor.

Între timp, Jerken încerca să dea de cap misterului manelizării lui Ciucciumaru.  O lua printre nişte străduţe întortocheate şi dădu peste un tânăr cu frează de emo care măzgălea de zor ceva într-un caiet.

-Nu te supăra tinere, nu ai văzut cumva nişte personaje suspicioase prin zonă?

Tânărul îl privi cu suspiciune după care îi răspunse cu jumătate de gură şi cu un aer de superioritate:

-Parcă văzusem nişte indivizi la intersecţia dintre Alea Întunericului numărul 666 şi strada Lucian D. Aghiuţă. Acum dispari, sunt ocupat.

-Dar ce mă rog faci tu tinere de eşti ocupat? Că eu văd că doar măzgăleşti de zor într-un caiet, îi spuse Jerken pe un ton părintesc.

-În primul rând numele meu este Luminiţu. În al doilea rând acesta nu este un caiet obişnuit, ci un Doodle Note cu care plănuiesc să schimb lumea şi să devin un nou zeu.

-Cum să cucereşti lumea cu un caiet? Pai ala e bun doar ca să omori muşte. Tu faci mişto de mine? îl întrebă Jerken pe un ton uşor înţepat.

-Nu am timp să îţi explic acum, sunt cam ocupat, în caz că nu ai observat. Mă laşi în pace?

-Te las dacă mă conduci la acea intersecţie.

-Bine, bine, spuse Luminiţu.

Şi luându-l pe Jerken de mână îl conduse la interesecţia cu pricina. Când să îl părăsească şi să se întoarcă la treaba lui, cineva îi fură caietul.

-Hoţule! Opreşte-te! Te spun lu mama! Şi spunând asta începu să alerge dupa hoţ, târându-l şi pe săracul Jerken după el. După o urmărire ca în filmele cu Karate Kid, cei doi ajunseră în faţa unei uşi  de fier ( da, aţi citit bine, de fier nu de lemn ). Jerken o deschise şi înaintă cu grijă, cu băgare de seamă şi cu dreptu înainte, urmat de Luminiţu. În spatele uşii vazură că se gasea o statuie imensă, ce îl înfăţişa pe Guţă ţinând în mână doua table de piatră pe care scria:

„Deci cele unşpe porunci, să moara mama:

Eu sunt Zeul tău, cel mai barosan şi adevărat. Să nu ai alţi zei în afara de mine că te ia mama dracu.

Să nu îţi faci chip cioplit fără să îmi dai şi mie, bă egoistule!

Să nu iei numele meu în deşert, ci doar la mare sau la munte.

Adu-ţi aminte de ziua Domnului ( adică eu ) şi cinsteşte-mă cu un şpriţ.

Cinsteşte pă mama ta, pă tatăl tau, că ca ei nu mai e nimenea. Cu dedicaţie specială de la Nicuşor Guţă pentru Gheorghe şi Mărioara Lingurar ( Taica Domnului şi Maica Domnului ).

Să nu ucizi, cheamă băeţii că te rezolvă ei.

Să nu fi desfrânat, adică să nu pui frână când te trage poliţia pe dreapta că merţanu tău e mai rapid ca rablele lor de Dacii.

Să nu furi. Se zice să ciordeşti.

Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău. Ridică bâta şi dă-i când nu se uită mai bine.

Să nu pohteşti ce are alţii. Serveşte-te singur, că nu degeaba eşti ţigan.

Porunca a unşpea nu mai e ca a furat-o unu.

Atâta am avut dă zis. Capiş mă?”

-Children of Guţă! izbucni Jerken. Deci secta lor e responsabilă.

-Ai aflat secretul nostru se pare, se auzi o voce malefică din spatele lor. Acum va trebui

să te omor! ( şi acuma imaginaţi-vă că se aude melodia aia din Psycho).

Tu bi continiud.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>